Despărțirea în silabe a cuvântului "absolutizaseram":
absolutizaserăm = ab • so • lu • ti • zá • se • răm
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "absolutizaseram":ABSOLUTIZÁ, absolutizez, vb. I. Tranz. A atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, condiționat, limitat de celelalte laturi sau însușiri ale faptului sau ideii respective; a considera în mod greșit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de complexul căreia îi aparține. – Absolut + suf. -iza.ABSOLUTIZÁ vb. I. tr. A da un caracter absolut; a rupe o latură a unui lucru din complexul căruia aparține și a o considera ca o entitate de sine stătătoare. [După rus. absolutizirovati].absolutizá (a ~) vb., ind. prez. 3 absolutizeáză» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
absolutizantă = ab-so-lu-ti-zán-tăabsolutizanţi = ab-so-lu-ti-zánţiabsolutizare = ab-so-lu-ti-zá-reabsolutizarea = ab-so-lu-ti-zá-reaabsolutizară = ab-so-lu-ti-zá-răabsolutizarăm = ab-so-lu-ti-zá-rămabsolutizarăţi = ab-so-lu-ti-zá-răţiabsolutizase = ab-so-lu-ti-zá-seabsolutizasem = ab-so-lu-ti-zá-semabsolutizaseră = ab-so-lu-ti-zá-se-răabsolutizaserăm = ab-so-lu-ti-zá-se-rămabsolutizaserăţi = ab-so-lu-ti-zá-se-răţiabsolutizaseşi = ab-so-lu-ti-zá-seşiabsolutizat = ab-so-lu-ti-zátabsolutizate = ab-so-lu-ti-zá-teabsolutizată = ab-so-lu-ti-zá-tăabsolutizau = ab-so-lu-ti-záuabsolutizaşi = ab-so-lu-ti-záşiabsolutizaţi = ab-so-lu-ti-záţiabsolutizează = ab-so-lu-ti-zeá-zăabsolutizez = ab-so-lu-ti-zéz
ABSOLUTIZÁ, absolutizez, vb. I. Tranz. A atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, condiționat, limitat de celelalte laturi sau însușiri ale faptului sau ideii respective; a considera în mod greșit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de complexul căreia îi aparține. – Absolut + suf. -iza.
ABSOLUTIZÁ vb. I. tr. A da un caracter absolut; a rupe o latură a unui lucru din complexul căruia aparține și a o considera ca o entitate de sine stătătoare. [După rus. absolutizirovati].
absolutizá (a ~) vb., ind. prez. 3 absolutizeáză
Cuvinte Vecine:
absolutizantă = ab-so-lu-ti-zán-tă
absolutizanţi = ab-so-lu-ti-zánţi
absolutizare = ab-so-lu-ti-zá-re
absolutizarea = ab-so-lu-ti-zá-rea
absolutizară = ab-so-lu-ti-zá-ră
absolutizarăm = ab-so-lu-ti-zá-răm
absolutizarăţi = ab-so-lu-ti-zá-răţi
absolutizase = ab-so-lu-ti-zá-se
absolutizasem = ab-so-lu-ti-zá-sem
absolutizaseră = ab-so-lu-ti-zá-se-ră
absolutizaserăm = ab-so-lu-ti-zá-se-răm
absolutizaserăţi = ab-so-lu-ti-zá-se-răţi
absolutizaseşi = ab-so-lu-ti-zá-seşi
absolutizat = ab-so-lu-ti-zát
absolutizate = ab-so-lu-ti-zá-te
absolutizată = ab-so-lu-ti-zá-tă
absolutizau = ab-so-lu-ti-záu
absolutizaşi = ab-so-lu-ti-záşi
absolutizaţi = ab-so-lu-ti-záţi
absolutizează = ab-so-lu-ti-zeá-ză
absolutizez = ab-so-lu-ti-zéz