aur despărțit în silabe; cum se desparte în silabe aur

Despărțirea în silabe a cuvântului "aur":

aur = á  ur

Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "aur":

ÁUR s. n. 1. Metal prețios, de culoare galbenă strălucitoare, foarte maleabil și ductil, folosit pentru a fabrica obiecte de podoabă, de artă, monede (servind din această cauză și ca etalon al valorii) etc. ♦ Fig. Lucru valoros, prețios. ◊ Aur alb = apă folosită ca izvor de energie. Aur negru = cărbune de pământ sau (mai rar) țiței, considerate ca surse de energie. Aur verde = pădurea ca bogăție vegetală. ◊ Loc. adj. De aur = a) care are culoarea galbenă a aurului (1); b) valoros ca aurul (1); fig. (despre oameni) foarte bun, milos. ◊ Expr. Epocă de aur = perioadă de înflorire și strălucire a vieții materiale și culturale. (Fam.) A-i fi gura (sau a avea gura) de aur, se zice despre cineva care prevede cuiva împlinirea unor lucruri favorabile. Nuntă de aur = aniversare a cincizeci de ani de la data celebrării unei căsătorii. ♦ Fig. Văpaie, strălucire ca a aurului (1). 2. Fir, ață făcută din aur (1) sau imitând aurul și folosită la cusut; p. ext. veșmânt țesut din asemenea fire. 3. Bani; avere, bogăție; fig. belșug. ◊ Expr. A înota în aur = a fi foarte bogat. – Lat. aurum.
áur, s. m. – Metal prețios de culoare galbenă strălucitoare. – Istr. aur. Lat. aurum (Pușcariu 170; Candrea-Dens., 118; REW 800; DAR); cf. alb. ar, it., sp. oro, engad., v. prov. aur, fr. or, port. ouro. Der. aura, vb. (rar, a auri); aurar, s. m. (meșter care lucrează obiecte de aur; țigan care caută pepite de aur; odinioară munceau sub supravegherea marelui armaș, și plăteau soției domnitorului un dram (3,38 gr.) de aur în chip de contribuție anuală), pe care Pușcariu 171 și DAR îl derivă direct din lat. aurārius (atrăgînd atenția apoi că rezultatul normal ar fi *arar, Pușcariu, Lr., 18, a admis o analogie cu aur; este vorba mai probabil de o der. internă în rom., cu suf. de agent -ar); aurăreasă, s. f. (nevasta căutătorului de aur); aurărie, s. f. (activitate de aurar; aurire, poleire cu aur); aurel, adj. (aurit), cuvînt artificial, inventat probabil de Bolintineanu; auret, s. n. (obiecte de aur); auri, vb. (a acoperi cu un strat subțire de aur), pe care Pușcariu 172 și DAR îl consideră drept reprezentant direct al lat. aurire; aurică, s. f. (pătlagină, Lantana Camara); auritură, s. f. (aurire); auriu, adj. (de culoarea aurului); auros, adj. (aurifer). – Der. neol. aurifer, adj.; auripigment, s. m.
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)

Cuvinte Vecine:

aulelor = a-ú-le-lor (s.)
aulelor = á-u-le-lor (s.)
auleu = au-léu
aulic = a-ú-lic
aulice = a-ú-li-ce
aulici = a-ú-lici
aulică = a-ú-li-că
aulul = a-ú-lul
aulului = a-ú-lu-lui
aulă = á-u-lă
aur = á-ur
aura = á-u-ra
auramina = a-u-ra-mí-na
auramine = a-u-ra-mí-ne
auraminei = a-u-ra-mí-nei
auraminele = a-u-ra-mí-ne-le
auraminelor = a-u-ra-mí-ne-lor
auramină = a-u-ra-mí-nă
aurar = a-u-rár
aurari = a-u-rári
aurarii = a-u-rá-rii

Cuvinte care au ultima silabă "ur":

alozaur = a-lo-zá-ur
aur = á-ur
bour = bó-ur
branhiozaur = bran-hi-o-zá-ur
brontozaur = bron-to-zá-ur
bucentaur = bu-cen-tá-ur
dinozaur = di-no-zá-ur
faur = fá-ur
faurmaur = fa-ur-má-ur
gaur = ga-úr
ghiaur = ghia-úr
gigantozaur = gi-gan-to-zá-ur
graur = grá-ur
hipocentaur = hi-po-cen-tá-ur
ihtiozaur = ih-ti-o-zá-ur
laur = lá-ur
maur = má-ur
megalozaur = me-ga-lo-zá-ur
mezozaur = me-zo-zá-ur
oxiur = o-xi-úr
păliur = pă-li-úr
» vezi toate cuvintele
0.005s
Ai observatii? × Ai gasit o greseala sau vrei sa ne transmiti o observatie? Multumim pentru mesaj! Iti vom raspunde curand.
Trimite