Despărțirea în silabe a cuvântului "barbarei":
barbarei = bar • bá • rei
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "barbarei":BARBÁR, -Ă, barbari, -e, s. m. și f. 1. Nume dat, în antichitate, de greci și de romani oricui nu era grec sau roman. 2. (La m. pl.) Nume generic pentru popoarele care au năvălit la începutul evului mediu în Europa; (și la sg.) persoană care făcea parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Adesea adjectival) Persoană necivilizată, cu purtări grosolane. ♦ Persoană cu atitudine și comportare inumană, crudă, sălbatică. ♦ (Adverbial) În mod crud, sălbatic, grosolan. – Din fr. barbare, lat. barbarus.barbár (barbáră), adj. – Sălbatic, crud. – Var. (înv.) varvar. – Mr. varvar. Fr. barbare, din lat. barbarus. În forma sa mai veche, totuși, apare în rom. din sec. XVI, din gr. βάρβαρος, sau din rezultatul ei sl., varŭvarŭ. Der. barbarie, s. f.; barbarism, s. n.; barbariza, v.b. (a aduce în stare de barbarie); varvar(ic)esc, adj. (barbar, crud).BARBÁR, -Ă, barbari, -e, s. m. și f. 1. Nume dat în antichitate de greci și de romani oricărei persoane care făcea parte dintr-o populație străină și pe care ei o considerau pe o treaptă de cultură inferioară. 2. (La m. pl.) Nume dat în trecut popoarelor migratoare care s-au așezat, la începutul evului mediu, în Europa; (la sg.) persoană făcând parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Adesea adjectival) Persoană care se comportă în mod necivilizat, care are o purtare grosolană, sălbatică. – Fr. barbare (lat. lit. barbarus).» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
barba-împăratului = bár-ba-îm-pă-rá-tu-luibarbacana = bar-ba-cá-nabarbacane = bar-ba-cá-nebarbacanei = bar-ba-cá-neibarbacanele = bar-ba-cá-ne-lebarbacanelor = bar-ba-cá-ne-lorbarbacană = bar-ba-cá-năbarbar = bar-bárbarbara = bar-bá-rabarbare = bar-bá-rebarbarei = bar-bá-reibarbarele = bar-bá-re-lebarbarelor = bar-bá-re-lorbarbari = bar-báribarbaria = bar-ba-rí-abarbarie = bar-ba-rí-ebarbariei = bar-ba-rí-eibarbarii = bar-ba-ríi (s.)barbarii = bar-bá-rii (s.)barbariile = bar-ba-rí-i-lebarbariilor = bar-ba-rí-i-lor
BARBÁR, -Ă, barbari, -e, s. m. și f. 1. Nume dat, în antichitate, de greci și de romani oricui nu era grec sau roman. 2. (La m. pl.) Nume generic pentru popoarele care au năvălit la începutul evului mediu în Europa; (și la sg.) persoană care făcea parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Adesea adjectival) Persoană necivilizată, cu purtări grosolane. ♦ Persoană cu atitudine și comportare inumană, crudă, sălbatică. ♦ (Adverbial) În mod crud, sălbatic, grosolan. – Din fr. barbare, lat. barbarus.
barbár (barbáră), adj. – Sălbatic, crud. – Var. (înv.) varvar. – Mr. varvar. Fr. barbare, din lat. barbarus. În forma sa mai veche, totuși, apare în rom. din sec. XVI, din gr. βάρβαρος, sau din rezultatul ei sl., varŭvarŭ. Der. barbarie, s. f.; barbarism, s. n.; barbariza, v.b. (a aduce în stare de barbarie); varvar(ic)esc, adj. (barbar, crud).
BARBÁR, -Ă, barbari, -e, s. m. și f. 1. Nume dat în antichitate de greci și de romani oricărei persoane care făcea parte dintr-o populație străină și pe care ei o considerau pe o treaptă de cultură inferioară. 2. (La m. pl.) Nume dat în trecut popoarelor migratoare care s-au așezat, la începutul evului mediu, în Europa; (la sg.) persoană făcând parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Adesea adjectival) Persoană care se comportă în mod necivilizat, care are o purtare grosolană, sălbatică. – Fr. barbare (lat. lit. barbarus).
Cuvinte Vecine:
barba-împăratului = bár-ba-îm-pă-rá-tu-lui
barbacana = bar-ba-cá-na
barbacane = bar-ba-cá-ne
barbacanei = bar-ba-cá-nei
barbacanele = bar-ba-cá-ne-le
barbacanelor = bar-ba-cá-ne-lor
barbacană = bar-ba-cá-nă
barbar = bar-bár
barbara = bar-bá-ra
barbare = bar-bá-re
barbarei = bar-bá-rei
barbarele = bar-bá-re-le
barbarelor = bar-bá-re-lor
barbari = bar-bári
barbaria = bar-ba-rí-a
barbarie = bar-ba-rí-e
barbariei = bar-ba-rí-ei
barbarii = bar-ba-ríi (s.)
barbarii = bar-bá-rii (s.)
barbariile = bar-ba-rí-i-le
barbariilor = bar-ba-rí-i-lor