Despărțirea în silabe a cuvântului "biciul":
biciul = bí • ciul
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "biciul":BÍCI, bice, s. n. (Adesea fig.) Obiect alcătuit dintr-o curea sau o împletitură de curele, mai rar de cânepă, legată de un băț, cu care se lovesc sau se îndeamnă animalele să meargă. ♦ Lovitură dată cu obiectul descris mai sus. [Var.: (reg.) zbici s. n.] – Din sl. biči.bíci (bíce), s. n. – 1. Obiect din împletitură de curele cu care se lovesc sau îndeamnă animalele să meargă. – 2. Lovitură dată cu acest obiect. Sl. bičĭ de la biti „a lovi” (Miklosich, Lexicon, 22; Slaw. Elem., 14; Cihac; Berneker 56); cf. bg. bičŭ, sb., cr., ceh., rus. bič, pol. bicz. Cf. și băț. Der. biciui, vb. (a bate cu biciul); biciuială, s. f. (bătaie cu biciul, flagelare); biciuitor, adj. (care biciuiește); biciușcă, s. f. (bici). Din rom. provine săs. bitsch. Ngr. βίτσα și alb. bisk se trag direct din sl. (cf. G. Meyer, 34).BÍCI, bice, s. n. (Adesea fig.) Obiect cu care se îndeamnă la mers animalele, alcătuit dintr-o curea sau o împletitură de curele, mai rar de cânepă, legată de un băț. ♦ Lovitură de bici. [Var.: (reg.) zbici s. n.] – Slav (v. sl. biči).» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
biciuiserăţi = bi-ciu-í-se-răţibiciuiseşi = bi-ciu-í-seşibiciuit = bi-ciu-ítbiciuite = bi-ciu-í-tebiciuitoare = bi-ciu-i-toá-rebiciuitor = bi-ciu-i-tórbiciuitori = bi-ciu-i-tóribiciuită = bi-ciu-í-tăbiciuişi = bi-ciu-íşibiciuiţi = bi-ciu-íţibiciul = bí-ciulbiciului = bí-ciu-luibiciuşca = bi-ciúş-cabiciuşcă = bi-ciúş-căbiciuşoare = bi-ciu-şoá-rebiciuşoarele = bi-ciu-şoá-re-lebiciuşoarelor = bi-ciu-şoá-re-lorbiciuşor = bi-ciu-şórbiciuşorul = bi-ciu-şó-rulbiciuşorului = bi-ciu-şó-ru-luibiciuşti = bi-ciúşti
BÍCI, bice, s. n. (Adesea fig.) Obiect alcătuit dintr-o curea sau o împletitură de curele, mai rar de cânepă, legată de un băț, cu care se lovesc sau se îndeamnă animalele să meargă. ♦ Lovitură dată cu obiectul descris mai sus. [Var.: (reg.) zbici s. n.] – Din sl. biči.
bíci (bíce), s. n. – 1. Obiect din împletitură de curele cu care se lovesc sau îndeamnă animalele să meargă. – 2. Lovitură dată cu acest obiect. Sl. bičĭ de la biti „a lovi” (Miklosich, Lexicon, 22; Slaw. Elem., 14; Cihac; Berneker 56); cf. bg. bičŭ, sb., cr., ceh., rus. bič, pol. bicz. Cf. și băț. Der. biciui, vb. (a bate cu biciul); biciuială, s. f. (bătaie cu biciul, flagelare); biciuitor, adj. (care biciuiește); biciușcă, s. f. (bici). Din rom. provine săs. bitsch. Ngr. βίτσα și alb. bisk se trag direct din sl. (cf. G. Meyer, 34).
BÍCI, bice, s. n. (Adesea fig.) Obiect cu care se îndeamnă la mers animalele, alcătuit dintr-o curea sau o împletitură de curele, mai rar de cânepă, legată de un băț. ♦ Lovitură de bici. [Var.: (reg.) zbici s. n.] – Slav (v. sl. biči).
Cuvinte Vecine:
biciuiserăţi = bi-ciu-í-se-răţi
biciuiseşi = bi-ciu-í-seşi
biciuit = bi-ciu-ít
biciuite = bi-ciu-í-te
biciuitoare = bi-ciu-i-toá-re
biciuitor = bi-ciu-i-tór
biciuitori = bi-ciu-i-tóri
biciuită = bi-ciu-í-tă
biciuişi = bi-ciu-íşi
biciuiţi = bi-ciu-íţi
biciul = bí-ciul
biciului = bí-ciu-lui
biciuşca = bi-ciúş-ca
biciuşcă = bi-ciúş-că
biciuşoare = bi-ciu-şoá-re
biciuşoarele = bi-ciu-şoá-re-le
biciuşoarelor = bi-ciu-şoá-re-lor
biciuşor = bi-ciu-şór
biciuşorul = bi-ciu-şó-rul
biciuşorului = bi-ciu-şó-ru-lui
biciuşti = bi-ciúşti