Despărțirea în silabe a cuvântului "bleaurile":
bleaurile = bleá • u • ri • le
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "bleaurile":BLEAU1 subst. (Reg.; în expr.) A nu zice nici bleau = a tăcea din gură, a nu (mai) scoate o vorbă. – Et. nec.BLEAU2, bleauri, s. n. (Reg.) Tablă de fier care îmbracă osia carului. [Var.: bleah, bleav s. n.] – Din ucr. bljacha, germ. Blech.bleáu s. m. invar. – Strop, pic; indică minimum ce se poate exprima (pentru a întări, prin absență, ideea de liniște). Creație expresivă (Iordan, BF, II, 181); coincide cu bg. ble, bljach (DAR). – Der. bleau, s. m. (animal cu urechile căzute); bleahă (var. blehaucă), s. f. (scroafă cu urechile căzute); blehăi (var. blehoti, bleheti), vb. (a lătra), prin intermediul unei asocieri curente între noțiunea de „gură” și cea de „cîrpă”, cf. bleancă, fleancă, fleoarță etc; bleașcă, s. f. (palmă, lovitură; zgomot produs de căderea unui obiect moale și umed), cf. fleașcă; bleasc, s. n. (respirație, răsuflare; bale, salivă), al cărui ultim sens este din sl. blĕšku „strălucire, bale”, după DAR (explicație ce pare greșită, căci acest sens nu apare în sl., cf. Iordan, BF, II, 183); blești, vb. (a slobozi un cuvînt, a deschide pliscul; a vorbi cu dificultate, a îngăima); coincide, probabil datorită aceleiași surse expresive, cu bg. mlaštjă „a mesteca, a molfăi”; blescăi, vb. (a murdări cu pămînt, a noroi), cf. plescăi; bleocăi, vb. (a bîrfi, a șușoti); bleoci, vb. (a vorbi, a lătră); bl(e)oșticăi, vb. (a merge cu greu printr-o mlaștină). Aceste cuvinte nu sînt în mod necesar der. direcți de la bleau, însă par a ilustra aceeași intenție expresivă. Cf. bleandă, bleg, bleot.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
blază = bla-zắblazăm = bla-zắmblazări = bla-zắriblazării = bla-zắ-riibleanda = bleán-dableandă = bleán-dăbleau = bleaubleaul = bleá-ulbleaului = bleá-u-luibleauri = bleá-uribleaurile = bleá-u-ri-lebleaurilor = bleá-u-ri-lorbleaşc = bleaşcbleaşcă = bleáş-căblefarita = ble-fa-rí-tablefarite = ble-fa-rí-teblefaritei = ble-fa-rí-teiblefaritele = ble-fa-rí-te-leblefaritelor = ble-fa-rí-te-lorblefarită = ble-fa-rí-tăblefaroconjunctivita = ble-fa-ro-con-junc-ti-ví-ta Cuvinte care au ultima silabă "le":
acele = a-cé-le (det.)acele = á-ce-le (s.)acropole = a-cró-po-leadormiţele = a-dor-mi-ţé-leagale = a-gá-leagile = a-gí-leagonale = a-go-ná-leale = a-le (adj./det/pr.)ale = á-le (s./adj./det.)alivencile = a-li-vén-ci-lealunele = a-lu-né-le (s.)alunele = a-lú-ne-le (s.)amabile = a-má-bi-leamigdale = a-mig-dá-leanale = a-ná-leanimale = a-ni-má-leaproapele = a-proá-pe-leareale = a-re-á-leartiodactile = ar-ti-o-dac-tí-leautomobile = a-u-to-mo-bí-leautovehicule = a-u-to-ve-hí-cu-le» vezi toate cuvintele
BLEAU1 subst. (Reg.; în expr.) A nu zice nici bleau = a tăcea din gură, a nu (mai) scoate o vorbă. – Et. nec.
BLEAU2, bleauri, s. n. (Reg.) Tablă de fier care îmbracă osia carului. [Var.: bleah, bleav s. n.] – Din ucr. bljacha, germ. Blech.
bleáu s. m. invar. – Strop, pic; indică minimum ce se poate exprima (pentru a întări, prin absență, ideea de liniște). Creație expresivă (Iordan, BF, II, 181); coincide cu bg. ble, bljach (DAR). – Der. bleau, s. m. (animal cu urechile căzute); bleahă (var. blehaucă), s. f. (scroafă cu urechile căzute); blehăi (var. blehoti, bleheti), vb. (a lătra), prin intermediul unei asocieri curente între noțiunea de „gură” și cea de „cîrpă”, cf. bleancă, fleancă, fleoarță etc; bleașcă, s. f. (palmă, lovitură; zgomot produs de căderea unui obiect moale și umed), cf. fleașcă; bleasc, s. n. (respirație, răsuflare; bale, salivă), al cărui ultim sens este din sl. blĕšku „strălucire, bale”, după DAR (explicație ce pare greșită, căci acest sens nu apare în sl., cf. Iordan, BF, II, 183); blești, vb. (a slobozi un cuvînt, a deschide pliscul; a vorbi cu dificultate, a îngăima); coincide, probabil datorită aceleiași surse expresive, cu bg. mlaštjă „a mesteca, a molfăi”; blescăi, vb. (a murdări cu pămînt, a noroi), cf. plescăi; bleocăi, vb. (a bîrfi, a șușoti); bleoci, vb. (a vorbi, a lătră); bl(e)oșticăi, vb. (a merge cu greu printr-o mlaștină). Aceste cuvinte nu sînt în mod necesar der. direcți de la bleau, însă par a ilustra aceeași intenție expresivă. Cf. bleandă, bleg, bleot.
Cuvinte Vecine:
blază = bla-zắ
blazăm = bla-zắm
blazări = bla-zắri
blazării = bla-zắ-rii
bleanda = bleán-da
bleandă = bleán-dă
bleau = bleau
bleaul = bleá-ul
bleaului = bleá-u-lui
bleauri = bleá-uri
bleaurile = bleá-u-ri-le
bleaurilor = bleá-u-ri-lor
bleaşc = bleaşc
bleaşcă = bleáş-că
blefarita = ble-fa-rí-ta
blefarite = ble-fa-rí-te
blefaritei = ble-fa-rí-tei
blefaritele = ble-fa-rí-te-le
blefaritelor = ble-fa-rí-te-lor
blefarită = ble-fa-rí-tă
blefaroconjunctivita = ble-fa-ro-con-junc-ti-ví-ta
Cuvinte care au ultima silabă "le":
acele = a-cé-le (det.)
acele = á-ce-le (s.)
acropole = a-cró-po-le
adormiţele = a-dor-mi-ţé-le
agale = a-gá-le
agile = a-gí-le
agonale = a-go-ná-le
ale = a-le (adj./det/pr.)
ale = á-le (s./adj./det.)
alivencile = a-li-vén-ci-le
alunele = a-lu-né-le (s.)
alunele = a-lú-ne-le (s.)
amabile = a-má-bi-le
amigdale = a-mig-dá-le
anale = a-ná-le
animale = a-ni-má-le
aproapele = a-proá-pe-le
areale = a-re-á-le
artiodactile = ar-ti-o-dac-tí-le
automobile = a-u-to-mo-bí-le
autovehicule = a-u-to-ve-hí-cu-le
» vezi toate cuvintele