Despărțirea în silabe a cuvântului "bruftul":
bruftul = brúf • tul
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "bruftul":BRUFT, brufturi, s. n. (Reg.) Tencuială aruncată pe perete cu mistria (și neîntinsă). – Et. nec.bruft (brúfturi), s. n. – Văruit, spoire cu lapte de var. Tc., per. abruft „acțiunea de a uda podeaua cu apă” (Bogrea, Dacor., IV, 706). Cihac, II, 19, îl pune în legătură cu pol. obrzucić, din sl. rjutiti „a zăcea”. – Der. bruftui (var. bruftului), vb. (a vărui; a brusca); bruftu(lu)ială, s. f. (văruit; dojană, ceartă). Iordan, BF, II, 192, consideră bruftui drept creație expresivă; în ce ne privește, credem că este expresivă numai adăugarea grupului lu, la var.BRUFT, brufturi, s. n. (Reg.) Prima tencuială aruncată pe perete și neîntinsă cu mistria. – Postverbal al lui bruftui.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
bruftuisem = bruf-tu-í-sembruftuiseră = bruf-tu-í-se-răbruftuiserăm = bruf-tu-í-se-rămbruftuiserăţi = bruf-tu-í-se-răţibruftuiseşi = bruf-tu-í-seşibruftuit = bruf-tu-ítbruftuite = bruf-tu-í-tebruftuită = bruf-tu-í-tăbruftuişi = bruf-tu-íşibruftuiţi = bruf-tu-íţibruftul = brúf-tulbruftului = bruf-tu-lu-í (v.inf./v.perf.s.)bruftului = brúf-tu-lui (s.)bruftuluia = bruf-tu-lu-iábruftuluiai = bruf-tu-lu-iáibruftuluiam = bruf-tu-lu-iámbruftuluiască = bruf-tu-lu-iás-căbruftuluiau = bruf-tu-lu-iáubruftuluiaţi = bruf-tu-lu-iáţibruftuluiesc = bruf-tu-lu-iéscbruftuluieşte = bruf-tu-lu-iéş-te Cuvinte care au ultima silabă "tul":
accentul = ac-cén-tulacompaniamentul = a-com-pa-ni-a-mén-tulactul = ác-tulagentul = a-gén-tulalfabetul = al-fa-bé-tulalineatul = a-li-ne-á-tulaltul = ál-tulaspectul = as-péc-tulatributul = a-tri-bú-tulbăiatul = bă-iá-tulbărbatul = băr-bá-tulbâtul = bấ-tulbrevetul = bre-vé-tulbutul = bú-tulcaietul = ca-ié-tulcapătul = cá-pă-tulcapitul = ca-pí-tulcatul = cá-tulcâtul = cấ-tulclimatul = cli-má-tulcoeficientul = co-e-fi-ci-én-tul» vezi toate cuvintele
BRUFT, brufturi, s. n. (Reg.) Tencuială aruncată pe perete cu mistria (și neîntinsă). – Et. nec.
bruft (brúfturi), s. n. – Văruit, spoire cu lapte de var. Tc., per. abruft „acțiunea de a uda podeaua cu apă” (Bogrea, Dacor., IV, 706). Cihac, II, 19, îl pune în legătură cu pol. obrzucić, din sl. rjutiti „a zăcea”. – Der. bruftui (var. bruftului), vb. (a vărui; a brusca); bruftu(lu)ială, s. f. (văruit; dojană, ceartă). Iordan, BF, II, 192, consideră bruftui drept creație expresivă; în ce ne privește, credem că este expresivă numai adăugarea grupului lu, la var.
BRUFT, brufturi, s. n. (Reg.) Prima tencuială aruncată pe perete și neîntinsă cu mistria. – Postverbal al lui bruftui.
Cuvinte Vecine:
bruftuisem = bruf-tu-í-sem
bruftuiseră = bruf-tu-í-se-ră
bruftuiserăm = bruf-tu-í-se-răm
bruftuiserăţi = bruf-tu-í-se-răţi
bruftuiseşi = bruf-tu-í-seşi
bruftuit = bruf-tu-ít
bruftuite = bruf-tu-í-te
bruftuită = bruf-tu-í-tă
bruftuişi = bruf-tu-íşi
bruftuiţi = bruf-tu-íţi
bruftul = brúf-tul
bruftului = bruf-tu-lu-í (v.inf./v.perf.s.)
bruftului = brúf-tu-lui (s.)
bruftuluia = bruf-tu-lu-iá
bruftuluiai = bruf-tu-lu-iái
bruftuluiam = bruf-tu-lu-iám
bruftuluiască = bruf-tu-lu-iás-că
bruftuluiau = bruf-tu-lu-iáu
bruftuluiaţi = bruf-tu-lu-iáţi
bruftuluiesc = bruf-tu-lu-iésc
bruftuluieşte = bruf-tu-lu-iéş-te
Cuvinte care au ultima silabă "tul":
accentul = ac-cén-tul
acompaniamentul = a-com-pa-ni-a-mén-tul
actul = ác-tul
agentul = a-gén-tul
alfabetul = al-fa-bé-tul
alineatul = a-li-ne-á-tul
altul = ál-tul
aspectul = as-péc-tul
atributul = a-tri-bú-tul
băiatul = bă-iá-tul
bărbatul = băr-bá-tul
bâtul = bấ-tul
brevetul = bre-vé-tul
butul = bú-tul
caietul = ca-ié-tul
capătul = cá-pă-tul
capitul = ca-pí-tul
catul = cá-tul
câtul = cấ-tul
climatul = cli-má-tul
coeficientul = co-e-fi-ci-én-tul
» vezi toate cuvintele