Despărțirea în silabe a cuvântului "cacai":
câcâi = câ • câ • í (verb - infinitiv / verb - perfectul simplu)
câcâi = cấ • câi (verb - prezent)
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "cacai":CĂCÁ, cac, vb. I. Intranz. (câteodată și tranz.) și refl. A defeca (2). (meglenorom., macedorom. cac, istrorom. cąc; < lat. cacāre (Pușcariu); cf. it. cacare, prov., sp., port., cat. cagar, fr. chier; din rom. sunt deriv. bg. (po)kakam (= căca) și ngr. kakarándza (= excrement))căcá (cac, căcát), vb. – A defeca. – Mr., megl. cac, istr. cǫc. Lat. cacāre (Pușcariu 247; REW 1443; Candrea-Dens., 206; DAR); cf. it. cacare, prov., sp., port. cagar, fr. chier. Se folosește în formă refl., uneori tranzitiv trans. Cf. căcat. Der. caca, adv., adj. (rahat, murdărie, cuvînt infantil), cf. Iordan, BF, VI, 150; căcăcios, adj. (fricos, care face pe el); căcăfrică, s. m. (leneș; laș); căcălău, s. n. (belșug, cantitate mare, grămadă); căcănar, s. m. (latrinar); căcănărie, s. f. (meseria de latrinar); căcăniu, adj. (de culoarea frunzelor moarte); căcărează, s. f. (excrement de oaie, capră, iepure, șobolan, cu formă caracteristică ovoidală), care presupune un anterior *căcărea (cf. it. cacherello) cu suf. -ză (Densusianu, Bausteine, 477), căcăreza, vb. (a defeca); căcări, vb. (a avea diaree; a alinta); căcărie, s. f. (toane, nazuri); căcător, adj. (care provoacă diaree); căcăstoare, s. f. (closet); căcătură, s. f. (defecare); căcău, s. m. (cioară albastră, Coracius garrula); căcîcea, s. m. (căcăcios); cîca, adj. și adv. (murdar, spurcat, cuvînt infantil); cîcă, s. f. (muci, murdărie, femeie murdară). Din rom. derivă bg. (po)kakam „a defeca” (Capidan, Raporturile, 233), și ngr. (sarak.) kakarandza „excrement” (Hoeg 123), pe care Meyer, Neugr. St., IV, 50, îl derivă eronat din it. cacare, cu suf. -anza.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
cvintuplilor = cvin-tú-pli-lorcvintuplu = cvin-tú-plucvintuplă = cvin-tú-plăcvintă = cvín-tăcvorum = cvó-rumcvorumul = cvó-ru-mulcvorumului = cvó-ru-mu-luicvorumuri = cvó-ru-muricvorumurile = cvó-ru-mu-ri-lecvorumurilor = cvó-ru-mu-ri-lorcâcâi = câ-câ-í (v.inf./v.perf.s.)câcâi = cấ-câi (v.prez.)câcâia = câ-câ-iácâcâiai = câ-câ-iáicâcâiam = câ-câ-iámcâcâiau = câ-câ-iáucâcâiaţi = câ-câ-iáţicâcâie = cấ-câ-iecâcâii = câ-câ-íicâcâim = câ-câ-ímcâcâind = câ-câ-índ Cuvinte care au ultima silabă "i" / "câi":
abţigui = ab-ţi-gu-íadii = a-dí-iaflui = a-flu-íaghesmui = a-ghes-mu-íagrăi = a-gră-íalbii = al-bi-í (v.inf./v.perf.s.)albii = ál-bi-i (s.)alcătui = al-că-tu-íaltoi = al-to-í (v.inf./v.perf.s.)altoi = al-tó-i (s.)apreţui = a-pre-ţu-íapropii = a-pró-pi-iarcui = ar-cu-íarestui = a-res-tu-íargintui = ar-gin-tu-íasemui = a-se-mu-íatribui = a-tri-bu-í (v.inf./v.perf.s.)aui = a-u-íautoatribui = a-u-to-a-tri-bu-í (v.inf./v.perf.s.)autobiciui = a-u-to-bi-ciu-íautobiciuire = a-u-to-bi-ci-u-í» vezi toate cuvintele
CĂCÁ, cac, vb. I. Intranz. (câteodată și tranz.) și refl. A defeca (2). (meglenorom., macedorom. cac, istrorom. cąc; < lat. cacāre (Pușcariu); cf. it. cacare, prov., sp., port., cat. cagar, fr. chier; din rom. sunt deriv. bg. (po)kakam (= căca) și ngr. kakarándza (= excrement))
căcá (cac, căcát), vb. – A defeca. – Mr., megl. cac, istr. cǫc. Lat. cacāre (Pușcariu 247; REW 1443; Candrea-Dens., 206; DAR); cf. it. cacare, prov., sp., port. cagar, fr. chier. Se folosește în formă refl., uneori tranzitiv trans. Cf. căcat. Der. caca, adv., adj. (rahat, murdărie, cuvînt infantil), cf. Iordan, BF, VI, 150; căcăcios, adj. (fricos, care face pe el); căcăfrică, s. m. (leneș; laș); căcălău, s. n. (belșug, cantitate mare, grămadă); căcănar, s. m. (latrinar); căcănărie, s. f. (meseria de latrinar); căcăniu, adj. (de culoarea frunzelor moarte); căcărează, s. f. (excrement de oaie, capră, iepure, șobolan, cu formă caracteristică ovoidală), care presupune un anterior *căcărea (cf. it. cacherello) cu suf. -ză (Densusianu, Bausteine, 477), căcăreza, vb. (a defeca); căcări, vb. (a avea diaree; a alinta); căcărie, s. f. (toane, nazuri); căcător, adj. (care provoacă diaree); căcăstoare, s. f. (closet); căcătură, s. f. (defecare); căcău, s. m. (cioară albastră, Coracius garrula); căcîcea, s. m. (căcăcios); cîca, adj. și adv. (murdar, spurcat, cuvînt infantil); cîcă, s. f. (muci, murdărie, femeie murdară). Din rom. derivă bg. (po)kakam „a defeca” (Capidan, Raporturile, 233), și ngr. (sarak.) kakarandza „excrement” (Hoeg 123), pe care Meyer, Neugr. St., IV, 50, îl derivă eronat din it. cacare, cu suf. -anza.
Cuvinte Vecine:
cvintuplilor = cvin-tú-pli-lor
cvintuplu = cvin-tú-plu
cvintuplă = cvin-tú-plă
cvintă = cvín-tă
cvorum = cvó-rum
cvorumul = cvó-ru-mul
cvorumului = cvó-ru-mu-lui
cvorumuri = cvó-ru-muri
cvorumurile = cvó-ru-mu-ri-le
cvorumurilor = cvó-ru-mu-ri-lor
câcâi = câ-câ-í (v.inf./v.perf.s.)
câcâi = cấ-câi (v.prez.)
câcâia = câ-câ-iá
câcâiai = câ-câ-iái
câcâiam = câ-câ-iám
câcâiau = câ-câ-iáu
câcâiaţi = câ-câ-iáţi
câcâie = cấ-câ-ie
câcâii = câ-câ-íi
câcâim = câ-câ-ím
câcâind = câ-câ-índ
Cuvinte care au ultima silabă "i" / "câi":
abţigui = ab-ţi-gu-í
adii = a-dí-i
aflui = a-flu-í
aghesmui = a-ghes-mu-í
agrăi = a-gră-í
albii = al-bi-í (v.inf./v.perf.s.)
albii = ál-bi-i (s.)
alcătui = al-că-tu-í
altoi = al-to-í (v.inf./v.perf.s.)
altoi = al-tó-i (s.)
apreţui = a-pre-ţu-í
apropii = a-pró-pi-i
arcui = ar-cu-í
arestui = a-res-tu-í
argintui = ar-gin-tu-í
asemui = a-se-mu-í
atribui = a-tri-bu-í (v.inf./v.perf.s.)
aui = a-u-í
autoatribui = a-u-to-a-tri-bu-í (v.inf./v.perf.s.)
autobiciui = a-u-to-bi-ciu-í
autobiciuire = a-u-to-bi-ci-u-í
» vezi toate cuvintele