caita despărțit în silabe; cum se desparte în silabe caita

Despărțirea în silabe a cuvântului "caita":

căită = că  í  tă
căiţa = că  í  ţa
căiţă = că  í  ţă

Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "caita":

CĂÍ, căiesc, vb. IV. Refl. A-i părea cuiva rău, a regreta, a recunoaște că a greșit. ♦ Tranz. (Rar) A compătimi pe cineva; a căina. – Din sl. kajati sen.
CĂÍȚĂ, căițe, s. f. (Reg.) 1. Bonetă, scufie, căciuliță. 2. (Pop.) Membrană care învelește capul unor copii nou-născuți, tichie. ◊ Expr. Născut cu căiță (pe cap) = se spune despre un om norocos. 3. (Reg.) Placentă (1). – Din scr. kaica.
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)

Cuvinte Vecine:

căirăm = că-í-răm
căirăţi = că-í-răţi
căise = că-í-se
căisem = că-í-sem
căiseră = că-í-se-ră
căiserăm = că-í-se-răm
căiserăţi = că-í-se-răţi
căiseşi = că-í-seşi
căit = că-ít
căite = că-í-te
căită = că-í-tă
căişi = că-íşi
căişori = că-i-şóri
căiţa = că-í-ţa
căiţe = că-í-ţe
căiţei = că-í-ţei
căiţele = că-í-ţe-le
căiţelor = că-í-ţe-lor
căiţi = că-íţi
căiţă = că-í-ţă
călare = că-lá-re

Cuvinte care au ultima silabă "" / "ţa" / "ţă":

aberantă = a-be-rán-tă
abilită = a-bi-li-tắ
ablactă = a-blac-tắ
absentă = ab-sen-tắ (v.perf.s.)
absentă = ab-sén-tă (adj.)
absolventă = ab-sol-vén-tă
abstinentă = ab-sti-nén-tă
abundentă = a-bun-dén-tă
acantă = a-cán-tă
acarinată = a-ca-ri-ná-tă
acceptă = ac-cep-tắ (v.perf.s.)
acceptă = ac-cép-tă (v.prez.)
acceptantă = ac-cep-tán-tă
accidentă = ac-ci-den-tắ
această = a-ceás-tă
achită = a-chi-tắ (v.perf.s.)
achită = a-chí-tă (v.prez.)
acidorezistentă = a-ci-do-re-zis-tén-tă
aclimată = a-cli-ma-tắ
acolită = a-co-lí-tă
acontă = a-con-tắ
» vezi toate cuvintele
0.005s
Ai observatii? × Ai gasit o greseala sau vrei sa ne transmiti o observatie? Multumim pentru mesaj! Iti vom raspunde curand.
Trimite