caitei despărțit în silabe; cum se desparte în silabe caitei

Despărțirea în silabe a cuvântului "caitei":

căiţei = că  í  ţei

Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "caitei":

CĂÍ, căiesc, vb. IV. Refl. A-i părea cuiva rău, a regreta, a recunoaște că a greșit. ♦ Tranz. (Rar) A compătimi pe cineva; a căina. – Din sl. kajati sen.
CĂÍȚĂ, căițe, s. f. (Reg.) 1. Bonetă, scufie, căciuliță. 2. (Pop.) Membrană care învelește capul unor copii nou-născuți, tichie. ◊ Expr. Născut cu căiță (pe cap) = se spune despre un om norocos. 3. (Reg.) Placentă (1). – Din scr. kaica.
căí (-ăésc, -ít), vb. – 1. A căina, a compătimi pe cineva. – 2. (Refl.) A regreta, a-i părea rău, a avea remușcări. Sl. kajati sę, kajǫ sę „a face penitență” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Lexicon, 285; Cihac, II, 37). Cf. căina și pocăi. Der. căială, s. f. (regret, remușcare); căință, s. f. (părere de rău); necăință, s. f. (lipsă de căință).
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)

Cuvinte Vecine:

căiserăm = că-í-se-răm
căiserăţi = că-í-se-răţi
căiseşi = că-í-seşi
căit = că-ít
căite = că-í-te
căită = că-í-tă
căişi = că-íşi
căişori = că-i-şóri
căiţa = că-í-ţa
căiţe = că-í-ţe
căiţei = că-í-ţei
căiţele = că-í-ţe-le
căiţelor = că-í-ţe-lor
căiţi = că-íţi
căiţă = că-í-ţă
călare = că-lá-re
călca = căl-cá
călcai = căl-cái
călcam = căl-cám
călcare = căl-cá-re
călcarea = căl-cá-rea

Cuvinte care au ultima silabă "ţei":

bănuţei = bă-nu-ţéi
clocoţei = clo-co-ţéi
frecăţei = fre-că-ţéi
însurăţei = în-su-ră-ţéi
laba-mâţei = lá-ba-mấ-ţei
mărunţei = mă-run-ţéi
mâţei = mấ-ţei
puchiţei = pu-chi-ţéi
radiovacanţei = ra-di-o-va-cán-ţei
raţei = rá-ţei
scara-mâţei = scá-ra-mấ-ţei
tăieţei = tă-ie-ţéi
tăiţei = tă-i-ţéi
ţiţei = ţi-ţéi
» vezi toate cuvintele
0.005s
Ai observatii? × Ai gasit o greseala sau vrei sa ne transmiti o observatie? Multumim pentru mesaj! Iti vom raspunde curand.
Trimite