cararea despărțit în silabe; cum se desparte în silabe cararea

Despărțirea în silabe a cuvântului "cararea":

cărarea = că  rá  rea

Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "cararea":

CĂRÁRE, cărări, s. f. 1. Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul; p. gener. drum. ◊ Loc. adv. Pe toate cărările = în tot locul, pretutindeni, la tot pasul. ◊ Expr. A umbla pe două cărări = a se clătina în mers; a fi beat. A-i tăia (sau a-i închide) cuiva cărarea (sau cărările) = a opri pe cineva să facă sau să continue un drum. A-și îndrepta cărările = a apuca într-o direcție. A-i scurta (cuiva) cărările = a omorî (pe cineva) 2. Linie obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap. – Lat. carraria.
căráre (cărắri), s. f. – 1. Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul. – 2. Linie obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap. – Mr. cărare. Lat. carraria (Densusianu, Hlr., 159; Pușcariu 287; Candrea-Dens., 244; REW 1718; Philippide, II, 636); cf. alb. karrarë, it. carraja (calabr. cárrara), prov. carriera, v. fr. charrière, cat., sp. carrera, port. carreira. Semantismul prezintă o schimbare proprie limbii rom., în timp ce celelalte limbi romanice păstrează sensul primitiv de „drum de care”. Pușcariu a încercat în mai multe rînduri (Locul limbii române, 34; Études de linguist. rom., 40; DAR; contra Rosetti, I, 174; cf. Iordan, RF, VI, 150) să explice această schimbare prin condițiile tipice ale vieții primitive ale românilor, în regiunile muntoase. Mai probabil, lat. carraria s-a contaminat cu scalaria (› fr. escalier), cf. lat. scala „ieșire povîrnită”, de unde sard. iskela „cărare”, alb. škalë, s.b., bg. skala „stîncă ascuțită”, ngr. σϰάλα, etc. (Wagner 110; cf. REW 7637). Der. cărărău, s. m. (Bucov., Maram., vagabond, haimana); cărăra, vb. (a face cărări; a ascuți ferăstrăul); cărărat, adj. (plin de cărări; striat, dungat).
CĂRÁRE, cărări, s. f. 1. Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul; p. ext. drum. ◊ Loc. adv. Pe toate cărările = în tot locul, pretutindeni, la tot pasul. ◊ Expr. A umbla pe două cărări = a umbla clătinându-se, a fi beat. (Reg.) A tăia (sau a închide) cuiva cărarea (sau cărările) = a închide cuiva calea, a opri pe cineva din drum. A-și îndrepta cărările (într-o direcție) = a apuca într-o direcție. A-i scurta (cuiva) cărările = a omorî. 2. Linie obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap. – Lat. carraria.
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)

Cuvinte Vecine:

căpăţânilor = că-pă-ţấ-ni-lor
căpăţânoase = că-pă-ţâ-noá-se
căpăţânoasă = că-pă-ţâ-noá-să
căpăţânos = că-pă-ţâ-nós
căpăţânoşi = că-pă-ţâ-nóşi
căpăţână = că-pă-ţấ-nă
căra = că-rá
cărai = că-rái
căram = că-rám
cărare = că-rá-re
cărarea = că-rá-rea
cărară = că-rá-ră
cărarăm = că-rá-răm
cărarăţi = că-rá-răţi
cărase = că-rá-se
cărasem = că-rá-sem
căraseră = că-rá-se-ră
căraserăm = că-rá-se-răm
căraserăţi = că-rá-se-răţi
căraseşi = că-rá-seşi
cărat = că-rát

Cuvinte care au ultima silabă "rea":

abrevierea = a-bre-vi-é-rea
adaptarea = a-dap-tá-rea
adăugarea = a-dă-u-gá-rea
administrarea = ad-mi-nis-trá-rea
aiurea = a-iú-rea
alăturarea = a-lă-tu-rá-rea
alăturea = a-lắ-tu-rea
alocurea = a-ló-cu-rea
altminterea = al-tmín-te-rea
altminterea = alt-mín-te-rea (struct.)
apărea = a-pă-reá
aşijderea = a-şíj-de-rea
atingerea = a-tín-ge-rea
băgarea = bă-gá-rea
brumărea = bru-mă-reá
bucherea = bu-che-reá
cărarea = că-rá-rea
cercetarea = cer-ce-tá-rea
cingătoarea = cin-gă-toá-rea
citarea = ci-ta-reá (s.)
citarea = ci-tá-rea (s.)
» vezi toate cuvintele
0.004s
Ai observatii? × Ai gasit o greseala sau vrei sa ne transmiti o observatie? Multumim pentru mesaj! Iti vom raspunde curand.
Trimite