Despărțirea în silabe a cuvântului "cartau":
cartau = car • táu
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "cartau":CARTÁ, cartez, vb. I. Tranz. 1. A repartiza, a grupa scrisorile (la poștă) după adresele destinatarilor. 2. A transpune pe o hartă topografică anumite detalii ale terenului unei regiuni; a efectua o cartare (2). – Din cărți.CARTÁ vb. I. tr. 1. A repartiza scrisorile (la poștă) după adresele la care urmează să fie distribuite. ♦ A grupa vagoanele pe diferite linii de descărcare. 2. A adăuga pe o hartă anumite detalii ale terenului. ♦ A identifica pe teren și a reprezenta cartografic diferite tipuri de sol. ♦ A identifica și a delimita rezervațiile dintr-un arboret în vederea producției de semințe. [< cartă, cf. germ. kartieren].CARTÁ, cartez, vb. I. Tranz. 1. A repartiza, a grupa scrisorile (la poștă) după adresele la care trebuie distribuite. 2. A adăuga pe o hartă anumite detalii ale terenului care nu figurau pe acea hartă. – Din cartă.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
cartatoarei = car-ta-toá-reicartatoarele = car-ta-toá-re-lecartatoarelor = car-ta-toá-re-lorcartator = car-ta-tórcartatori = car-ta-tóricartatorii = car-ta-tó-riicartatorilor = car-ta-tó-ri-lorcartatorul = car-ta-tó-rulcartatorului = car-ta-tó-ru-luicartată = car-tá-tăcartau = car-táucartaşi = car-táşicartaţi = car-táţicarte = cár-tecartea = cár-teacartează = car-teá-zăcartel = car-télcartela = car-te-lá (v.inf./v.imperf.)cartela = car-té-la (s.)cartelai = car-te-láicartelam = car-te-lám
CARTÁ, cartez, vb. I. Tranz. 1. A repartiza, a grupa scrisorile (la poștă) după adresele destinatarilor. 2. A transpune pe o hartă topografică anumite detalii ale terenului unei regiuni; a efectua o cartare (2). – Din cărți.
CARTÁ vb. I. tr. 1. A repartiza scrisorile (la poștă) după adresele la care urmează să fie distribuite. ♦ A grupa vagoanele pe diferite linii de descărcare. 2. A adăuga pe o hartă anumite detalii ale terenului. ♦ A identifica pe teren și a reprezenta cartografic diferite tipuri de sol. ♦ A identifica și a delimita rezervațiile dintr-un arboret în vederea producției de semințe. [< cartă, cf. germ. kartieren].
CARTÁ, cartez, vb. I. Tranz. 1. A repartiza, a grupa scrisorile (la poștă) după adresele la care trebuie distribuite. 2. A adăuga pe o hartă anumite detalii ale terenului care nu figurau pe acea hartă. – Din cartă.
Cuvinte Vecine:
cartatoarei = car-ta-toá-rei
cartatoarele = car-ta-toá-re-le
cartatoarelor = car-ta-toá-re-lor
cartator = car-ta-tór
cartatori = car-ta-tóri
cartatorii = car-ta-tó-rii
cartatorilor = car-ta-tó-ri-lor
cartatorul = car-ta-tó-rul
cartatorului = car-ta-tó-ru-lui
cartată = car-tá-tă
cartau = car-táu
cartaşi = car-táşi
cartaţi = car-táţi
carte = cár-te
cartea = cár-tea
cartează = car-teá-ză
cartel = car-tél
cartela = car-te-lá (v.inf./v.imperf.)
cartela = car-té-la (s.)
cartelai = car-te-lái
cartelam = car-te-lám