Despărțirea în silabe a cuvântului "cicalind":
cicălind = ci • că • línd
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "cicalind":CICĂLÍ, cicălesc, vb. IV. Tranz. A certa mereu, a face cuiva reproșuri repetate pentru fapte mărunte. – Et. nec.cicălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cicălésc, imperf. 3 sg. cicăleá; conj. prez. 3 să cicăleáscăCICĂLÍ, cicălesc, vb. IV.Tranz.A certa mereu (pe cineva), a-i face (cuiva) reproșuri, de obicei tară motive serioase, pentru fapte de nimic; a sta într-una cu gura (pe cineva), a bate la cap, a șicana, a plictisi cu observații dese, cu rugăminți. Îl cicălea și-l împungea muierea in toate silele anului, și în cele lucrătoare și în sărbători. SADOVEANU, M. C. 7. Gheorghe nu-l mai cicălea. Se obișnuise cu toanele amicului său. VLAHUȚĂ, O.A. 119. Cînd îi ciomăgea, cînd îi cicălea. ISPIRESCU, L. 333. ◊ R e f l. reciproc. Fig.Două păsărele Stau pe rămurele: Mierla prin stufiș, Sturzu-n cărpiniș Și se cicălesc Și mi se sfădesc. TEODORESCU, P. I. 453.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
cicăleli = ci-că-lélicicălelii = ci-că-lé-liicicălelile = ci-că-lé-li-lecicălelilor = ci-că-lé-li-lorcicălesc = ci-că-lésccicăleşte = ci-că-léş-tecicăleşti = ci-că-léşticicăli = ci-că-lícicălii = ci-că-líicicălim = ci-că-límcicălind = ci-că-líndcicălire = ci-că-lí-recicălirea = ci-că-lí-reacicăliri = ci-că-líricicălirii = ci-că-lí-riicicălirile = ci-că-lí-ri-lecicălirilor = ci-că-lí-ri-lorcicăliră = ci-că-lí-răcicălirăm = ci-că-lí-rămcicălirăţi = ci-că-lí-răţicicălise = ci-că-lí-se
CICĂLÍ, cicălesc, vb. IV. Tranz. A certa mereu, a face cuiva reproșuri repetate pentru fapte mărunte. – Et. nec.
cicălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cicălésc, imperf. 3 sg. cicăleá; conj. prez. 3 să cicăleáscă
CICĂLÍ, cicălesc, vb. IV.Tranz.A certa mereu (pe cineva), a-i face (cuiva) reproșuri, de obicei tară motive serioase, pentru fapte de nimic; a sta într-una cu gura (pe cineva), a bate la cap, a șicana, a plictisi cu observații dese, cu rugăminți. Îl cicălea și-l împungea muierea in toate silele anului, și în cele lucrătoare și în sărbători. SADOVEANU, M. C. 7. Gheorghe nu-l mai cicălea. Se obișnuise cu toanele amicului său. VLAHUȚĂ, O.A. 119. Cînd îi ciomăgea, cînd îi cicălea. ISPIRESCU, L. 333. ◊ R e f l. reciproc. Fig.Două păsărele Stau pe rămurele: Mierla prin stufiș, Sturzu-n cărpiniș Și se cicălesc Și mi se sfădesc. TEODORESCU, P. I. 453.
Cuvinte Vecine:
cicăleli = ci-că-léli
cicălelii = ci-că-lé-lii
cicălelile = ci-că-lé-li-le
cicălelilor = ci-că-lé-li-lor
cicălesc = ci-că-lésc
cicăleşte = ci-că-léş-te
cicăleşti = ci-că-léşti
cicăli = ci-că-lí
cicălii = ci-că-líi
cicălim = ci-că-lím
cicălind = ci-că-línd
cicălire = ci-că-lí-re
cicălirea = ci-că-lí-rea
cicăliri = ci-că-líri
cicălirii = ci-că-lí-rii
cicălirile = ci-că-lí-ri-le
cicălirilor = ci-că-lí-ri-lor
cicăliră = ci-că-lí-ră
cicălirăm = ci-că-lí-răm
cicălirăţi = ci-că-lí-răţi
cicălise = ci-că-lí-se