Despărțirea în silabe a cuvântului "ciripiserati":
ciripiserăţi = ci • ri • pí • se • răţi
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "ciripiserati":CIRIPÍ, ciripesc, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsărele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice. ♦ Fig. (Despre femei) A vorbi cu voce subțire și melodioasă. ♦ Tranz. (Arg.) A vorbi, a spune ceva; a face destăinuiri, a divulga ceva. – Din cirip.ciripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciripésc, imperf. 3 sg. ciripeá; conj. prez. 3 să ciripeáscăCIRIPÍ, ciripesc, vb. IV. Intranz. (Despre păsări mici) A scoate tonuri ascuțite și uniforme. În scorburile merilor ciripeau puii de vrabie. CAMILAR, TEM. 193. Scatiul, afară, ciripea de-abia auzit în gușă. SADOVEANU, O. IV 122. Ciripiți acolo Păsăruici golașe, Ciripiți și creșteți Ca copilu-n fașe. GOGA, C. P. 13. Ale pasărilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri. EMINESCU, O. I 120. Ciocîrlia... ciripește vesel în zori. ALECSANDRI, P. I 20. Păsăruica rugului, Pe coarnele plugului, Ciripește, Vorovește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 518. ◊ Fig. Firește! ciripi Eugenia. Trebuie să facem ceva pentru el. REBREANU, R. I 164. Răpită de armonia acestor suave versuri ciripite în dulcea limbă toscană, inima se avintă. ODOBESCU, S. III 35. Primăvara cînd înfrunde (= înfrunzește) Gura cucului s-aude, Da cîndu-i colo toamna, Nu s-aude nimica, Numai mîndra cu gura, Cu dulceață ciripind, Toată lumea veselind. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 27.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
ciripirii = ci-ri-pí-riiciripirile = ci-ri-pí-ri-leciripirilor = ci-ri-pí-ri-lorciripiră = ci-ri-pí-răciripirăm = ci-ri-pí-rămciripirăţi = ci-ri-pí-răţiciripise = ci-ri-pí-seciripisem = ci-ri-pí-semciripiseră = ci-ri-pí-se-răciripiserăm = ci-ri-pí-se-rămciripiserăţi = ci-ri-pí-se-răţiciripiseşi = ci-ri-pí-seşiciripit = ci-ri-pítciripite = ci-ri-pí-teciripitoare = ci-ri-pi-toá-reciripitor = ci-ri-pi-tórciripitori = ci-ri-pi-tóriciripitul = ci-ri-pí-tulciripitului = ci-ri-pí-tu-luiciripită = ci-ri-pí-tăciripiu = ci-ri-píu
CIRIPÍ, ciripesc, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsărele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice. ♦ Fig. (Despre femei) A vorbi cu voce subțire și melodioasă. ♦ Tranz. (Arg.) A vorbi, a spune ceva; a face destăinuiri, a divulga ceva. – Din cirip.
ciripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciripésc, imperf. 3 sg. ciripeá; conj. prez. 3 să ciripeáscă
CIRIPÍ, ciripesc, vb. IV. Intranz. (Despre păsări mici) A scoate tonuri ascuțite și uniforme. În scorburile merilor ciripeau puii de vrabie. CAMILAR, TEM. 193. Scatiul, afară, ciripea de-abia auzit în gușă. SADOVEANU, O. IV 122. Ciripiți acolo Păsăruici golașe, Ciripiți și creșteți Ca copilu-n fașe. GOGA, C. P. 13. Ale pasărilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri. EMINESCU, O. I 120. Ciocîrlia... ciripește vesel în zori. ALECSANDRI, P. I 20. Păsăruica rugului, Pe coarnele plugului, Ciripește, Vorovește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 518. ◊ Fig. Firește! ciripi Eugenia. Trebuie să facem ceva pentru el. REBREANU, R. I 164. Răpită de armonia acestor suave versuri ciripite în dulcea limbă toscană, inima se avintă. ODOBESCU, S. III 35. Primăvara cînd înfrunde (= înfrunzește) Gura cucului s-aude, Da cîndu-i colo toamna, Nu s-aude nimica, Numai mîndra cu gura, Cu dulceață ciripind, Toată lumea veselind. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 27.
Cuvinte Vecine:
ciripirii = ci-ri-pí-rii
ciripirile = ci-ri-pí-ri-le
ciripirilor = ci-ri-pí-ri-lor
ciripiră = ci-ri-pí-ră
ciripirăm = ci-ri-pí-răm
ciripirăţi = ci-ri-pí-răţi
ciripise = ci-ri-pí-se
ciripisem = ci-ri-pí-sem
ciripiseră = ci-ri-pí-se-ră
ciripiserăm = ci-ri-pí-se-răm
ciripiserăţi = ci-ri-pí-se-răţi
ciripiseşi = ci-ri-pí-seşi
ciripit = ci-ri-pít
ciripite = ci-ri-pí-te
ciripitoare = ci-ri-pi-toá-re
ciripitor = ci-ri-pi-tór
ciripitori = ci-ri-pi-tóri
ciripitul = ci-ri-pí-tul
ciripitului = ci-ri-pí-tu-lui
ciripită = ci-ri-pí-tă
ciripiu = ci-ri-píu