Despărțirea în silabe a cuvântului "coclete":
cocleţe = co • clé • ţe
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "coclete":COCLÉȚ, coclețe, s. n. Pane a ițelor războiului de țesut prin care se trec firele de urzeală. – Et. nec.cocléte (cocléți), s. m. – 1. Înveliș al alunei sau nucii, coajă, coajă de castană cu țepi (se aplică numai fructelor crescute împreună pe o singură codiță). – 2. Fire de urzeală. – 3. Plasă, împletitură în general. – 4. Postament pe patru picioare pe care se așază albia de spălat sau de frămîntat. – Var. cocleț, cotleț, cotlete, codleț, corleț. Probabil der. de la formația expresivă coc, cu l de asemenea expresiv (cf. cocoli) și cu suf. – ete. Sensul 4 se datorează unei confuzii cu corlată. Cioclej, s. m. (tulpină de porumb lăsată pe cîmp), cu var. cioclod, s. m. (tulpină de porumb; miez de măr), se datorează contaminării cu ciocălău. Coincidența cu sl. kuka „cîrlig” (Cihac, II, 67), cu bg. kukulec (Conev 60) sau cu sb. kotlac (Candrea), nu este convingătoare. – Der. încocleți (var. încocleța), vb. (a prinde, a strînge, a înhăța).» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
cocleau = co-cleáucocleaţi = co-cleáţicocleli = co-clélicoclelii = co-clé-liicoclelile = co-clé-li-lecoclelilor = co-clé-li-lorcoclesc = co-clésccocleşte = co-cléş-tecocleşti = co-cléşticocleţ = co-cléţcocleţe = co-clé-ţecocleţele = co-clé-ţe-lecocleţelor = co-clé-ţe-lorcocleţi = co-cléţicocleţii = co-clé-ţiicocleţilor = co-clé-ţi-lorcocleţul = co-clé-ţulcocleţului = co-clé-ţu-luicocli = co-clícoclii = co-clíicoclim = co-clím Cuvinte care au ultima silabă "ţe":
accidenţe = ac-ci-dén-ţeacurateţe = a-cu-ra-té-ţeadiacenţe = a-di-a-cén-ţeagaţe = a-gá-ţealbeţe = al-bé-ţealegreţe = a-le-gré-ţeantecedenţe = an-te-ce-dén-ţearoganţe = a-ro-gán-ţebătrâneţe = bă-trâ-né-ţebeţe = bé-ţebineţe = bi-né-ţeblândeţe = blân-dé-ţebobiţe = bo-bí-ţebobleţe = bo-blé-ţebruscheţe = brus-ché-ţebubuliţe = bu-bu-lí-ţebuneţe = bu-né-ţecamefiţe = ca-me-fí-ţecărunteţe = că-run-té-ţecaţe = cá-ţecocleţe = co-clé-ţe» vezi toate cuvintele
COCLÉȚ, coclețe, s. n. Pane a ițelor războiului de țesut prin care se trec firele de urzeală. – Et. nec.
cocléte (cocléți), s. m. – 1. Înveliș al alunei sau nucii, coajă, coajă de castană cu țepi (se aplică numai fructelor crescute împreună pe o singură codiță). – 2. Fire de urzeală. – 3. Plasă, împletitură în general. – 4. Postament pe patru picioare pe care se așază albia de spălat sau de frămîntat. – Var. cocleț, cotleț, cotlete, codleț, corleț. Probabil der. de la formația expresivă coc, cu l de asemenea expresiv (cf. cocoli) și cu suf. – ete. Sensul 4 se datorează unei confuzii cu corlată. Cioclej, s. m. (tulpină de porumb lăsată pe cîmp), cu var. cioclod, s. m. (tulpină de porumb; miez de măr), se datorează contaminării cu ciocălău. Coincidența cu sl. kuka „cîrlig” (Cihac, II, 67), cu bg. kukulec (Conev 60) sau cu sb. kotlac (Candrea), nu este convingătoare. – Der. încocleți (var. încocleța), vb. (a prinde, a strînge, a înhăța).
Cuvinte Vecine:
cocleau = co-cleáu
cocleaţi = co-cleáţi
cocleli = co-cléli
coclelii = co-clé-lii
coclelile = co-clé-li-le
coclelilor = co-clé-li-lor
coclesc = co-clésc
cocleşte = co-cléş-te
cocleşti = co-cléşti
cocleţ = co-cléţ
cocleţe = co-clé-ţe
cocleţele = co-clé-ţe-le
cocleţelor = co-clé-ţe-lor
cocleţi = co-cléţi
cocleţii = co-clé-ţii
cocleţilor = co-clé-ţi-lor
cocleţul = co-clé-ţul
cocleţului = co-clé-ţu-lui
cocli = co-clí
coclii = co-clíi
coclim = co-clím
Cuvinte care au ultima silabă "ţe":
accidenţe = ac-ci-dén-ţe
acurateţe = a-cu-ra-té-ţe
adiacenţe = a-di-a-cén-ţe
agaţe = a-gá-ţe
albeţe = al-bé-ţe
alegreţe = a-le-gré-ţe
antecedenţe = an-te-ce-dén-ţe
aroganţe = a-ro-gán-ţe
bătrâneţe = bă-trâ-né-ţe
beţe = bé-ţe
bineţe = bi-né-ţe
blândeţe = blân-dé-ţe
bobiţe = bo-bí-ţe
bobleţe = bo-blé-ţe
bruscheţe = brus-ché-ţe
bubuliţe = bu-bu-lí-ţe
buneţe = bu-né-ţe
camefiţe = ca-me-fí-ţe
cărunteţe = că-run-té-ţe
caţe = cá-ţe
cocleţe = co-clé-ţe
» vezi toate cuvintele