Despărțirea în silabe a cuvântului "doborarati":
doborârăţi = do • bo • rấ • răţi
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "doborarati":DOBORÎ́, dobór, vb. IV. Tranz. 1. A da jos, a culca, a răsturna, a dărâma (la pământ). 2. A face să se desprindă și să cadă din locul unde este fixat, atârnat, agățat. ♦ A face să cadă o ființă sau un obiect care zboară sau plutește în aer. 3. A înfrânge, a supune, a distruge, a răpune pe cineva. ♦ Fig. A nimici, a desființa, a stârpi, a lichida o stare de lucruri, o situație etc. ♦ Fig. A birui, a copleși. L-a doborât suferința. 4. (Sport) A depăși cel mai bun rezultat anterior, a bate recordul existent. – Cf. oborî.doborî (dobór, -ít), vb. – A da jos, a dărîma, a culca la pămînt. Sl. oboriti „a doborî”, probabil în compunere cu pref. do-, care indică o acțiune exclusivă (Miklosich, Lexicon, 472; Candrea), cf. oborî. – Der. doborîtor, adj. (care doboară).dobor'î (a ~) vb., ind. prez. 3 doboáră, imperf. 3 sg. doborá, perf. s. 3 sg. dobor'î, 3 pl. doborấră; conj. prez. 3 să doboáre; ger. doborấnd; part. doborất» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
doborâm = do-bo-rấmdoborând = do-bo-rấnddoborâre = do-bo-rấ-redoborârea = do-bo-rấ-readoborâri = do-bo-rấridoborârii = do-bo-rấ-riidoborârile = do-bo-rấ-ri-ledoborârilor = do-bo-rấ-ri-lordoborâră = do-bo-rấ-rădoborârăm = do-bo-rấ-rămdoborârăţi = do-bo-rấ-răţidoborâse = do-bo-rấ-sedoborâsem = do-bo-rấ-semdoborâseră = do-bo-rấ-se-rădoborâserăm = do-bo-rấ-se-rămdoborâserăţi = do-bo-rấ-se-răţidoborâseşi = do-bo-rấ-seşidoborât = do-bo-rấtdoborâte = do-bo-rấ-tedoborâtoare = do-bo-râ-toá-redoborâtor = do-bo-râ-tór
DOBORÎ́, dobór, vb. IV. Tranz. 1. A da jos, a culca, a răsturna, a dărâma (la pământ). 2. A face să se desprindă și să cadă din locul unde este fixat, atârnat, agățat. ♦ A face să cadă o ființă sau un obiect care zboară sau plutește în aer. 3. A înfrânge, a supune, a distruge, a răpune pe cineva. ♦ Fig. A nimici, a desființa, a stârpi, a lichida o stare de lucruri, o situație etc. ♦ Fig. A birui, a copleși. L-a doborât suferința. 4. (Sport) A depăși cel mai bun rezultat anterior, a bate recordul existent. – Cf. oborî.
doborî (dobór, -ít), vb. – A da jos, a dărîma, a culca la pămînt. Sl. oboriti „a doborî”, probabil în compunere cu pref. do-, care indică o acțiune exclusivă (Miklosich, Lexicon, 472; Candrea), cf. oborî. – Der. doborîtor, adj. (care doboară).
dobor'î (a ~) vb., ind. prez. 3 doboáră, imperf. 3 sg. doborá, perf. s. 3 sg. dobor'î, 3 pl. doborấră; conj. prez. 3 să doboáre; ger. doborấnd; part. doborất
Cuvinte Vecine:
doborâm = do-bo-rấm
doborând = do-bo-rấnd
doborâre = do-bo-rấ-re
doborârea = do-bo-rấ-rea
doborâri = do-bo-rấri
doborârii = do-bo-rấ-rii
doborârile = do-bo-rấ-ri-le
doborârilor = do-bo-rấ-ri-lor
doborâră = do-bo-rấ-ră
doborârăm = do-bo-rấ-răm
doborârăţi = do-bo-rấ-răţi
doborâse = do-bo-rấ-se
doborâsem = do-bo-rấ-sem
doborâseră = do-bo-rấ-se-ră
doborâserăm = do-bo-rấ-se-răm
doborâserăţi = do-bo-rấ-se-răţi
doborâseşi = do-bo-rấ-seşi
doborât = do-bo-rất
doborâte = do-bo-rấ-te
doborâtoare = do-bo-râ-toá-re
doborâtor = do-bo-râ-tór