dumnezeu despărțit în silabe; cum se desparte în silabe dumnezeu

Despărțirea în silabe a cuvântului "dumnezeu":

dumnezeu = dum  ne  zéu

Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "dumnezeu":

DUMNEZÉU, (rar) dumnezei, s. m. 1. Ființă supranaturală, considerată în credințele religioase drept creatoare a lumii și cea care determină destinul oamenilor. ◊ Loc. adj. Bătut de Dumnezeu = năpăstuit, nenorocit. ◊ Expr. Încotro (sau unde, cum) te-a îndrepta Dumnezeu = la voia întâmplării, oriunde. (Va fi) cum va da (sau va vrea) Dumnezeu = (va fi) cum s-o întâmpla, la întâmplare, potrivit destinului. Cum dă Dumnezeu = cum se întâmplă; p. ext. prost, rău. A porni (sau a merge etc.) cu Dumnezeu = a porni (sau a merge etc.) în pace, cu bine, sănătos. Cu Dumnezeu înainte! = noroc! succes! (la drum, într-o acțiune întreprinsă etc.) A nu avea (sau a fi fără) nici un Dumnezeu = a nu crede în nimic; a nu avea (sau a fi fără) nici un sens, nici o valoare, nici un gust. A lăsa (pe cineva) în plata (sau în știrea) lui Dumnezeu = a lăsa (pe cineva) în pace sau la voia întâmplării. A (se) ruga (ca) de toți Dumnezeii = a se ruga cu insistență; a implora. Parcă (sau i se pare că) a apucat (sau a prins) pe Dumnezeu de (un) picior, se spune despre cineva care are un mare și neașteptat noroc. (Punând accentul în frază) Dumnezeu știe! = nu se știe! Dumnezeule! exclamație de spaimă, durere, deznădejde, entuziasm, mirare. Pentru (numele lui) Dumnezeu! exclamație de implorare, deznădejde sau dezaprobare. Ce Dumnezeu! exclamație de necaz, de nemulțumire. Să dea Dumnezeu! = (formulă de urare) să se împlinească ceea ce doresc (sau dorești etc.)! 2. Divinitate, zeu. – Lat. dom(i)ne deus.
Dumnezéu (dumnezéi), s. m. – Ființă supremă, creator și cîrmuitor al lumii. – Mr. dhumnidză(u) megl. dumnizesc. Lat. dǒmĭnĕ dĕus (Pușcariu 558; REW 2734), cf. it. domeneddio, v. prov. domerdieus, v. fr. damnedieu. Cf. zău. – Der. dumnezeiesc, adj. (divin; milostiv); dumnezeiește, adv. (minunat, divin); dumnezei (var. îndumnezei), vb. (a diviniza; a adora ca pe Dumnezeu); dumnezeire, s. f. (divinitate; divinizare; înv., religiozitate); nedumnezeire, s. f. (înv., impietate); dumnezeiță (var. dumnezeoaie, dumnezeoaică), s. f. (înv., zeiță).
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)

Cuvinte Vecine:

dumnezeiei = dum-ne-zé-iei
dumnezeiesc = dum-ne-ze-iésc
dumnezeieşte = dum-ne-ze-iéş-te
dumnezeieşti = dum-ne-ze-iéşti
dumnezeii = dum-ne-zé-ii
dumnezeilor = dum-ne-zé-i-lor
dumnezeire = dum-ne-ze-í-re
dumnezeirea = dum-ne-ze-í-rea
dumnezeiri = dum-ne-ze-íri
dumnezeirii = dum-ne-ze-í-rii
dumnezeu = dum-ne-zéu
dumnezeul = dum-ne-zé-ul
dumnezeului = dum-ne-zé-u-lui
dumper = dúm-per
dumpere = dúm-pe-re
dumperele = dúm-pe-re-le
dumperelor = dúm-pe-re-lor
dumperul = dúm-pe-rul
dumperului = dúm-pe-ru-lui
dumă = dú-mă
duna = dú-na

Cuvinte care au ultima silabă "zeu":

alizeu = a-li-zéu
cimpanzeu = cim-pan-zéu
contraalizeu = con-tra-a-li-zéu
dumnezeu = dum-ne-zéu
elizeu = e-li-zéu
expozeu = ex-po-zéu
gazeu = ga-zéu
găina-lui-dumnezeu = gă-í-na-lui-Dum-ne-zéu
muzeu = mu-zéu
pocânzeu = po-cân-zéu
semizeu = se-mi-zéu
săgeata-lui-dumnezeu = să-geá-ta-lui-Dum-ne-zéu
zeu = zeu
» vezi toate cuvintele
0.005s
Ai observatii? × Ai gasit o greseala sau vrei sa ne transmiti o observatie? Multumim pentru mesaj! Iti vom raspunde curand.
Trimite