ele despărțit în silabe; cum se desparte în silabe ele

Despărțirea în silabe a cuvântului "ele":

ele =  le

Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "ele":

EL, EA, ei, ele, pron. pers. 3. 1. (Ține locul persoanei despre care se vorbește) El merge. ♦ (Fam.; la sg.) Soț, bărbat; soție, nevastă. 2. (La genitiv, în formele lui, ei, lor, adesea precedat de „al, a, ai, ale”, cu valoare posesivă) Casa lui. ◊ Expr. Ai lui sau ai ei = persoane legate prin rudenie, interese comune, prietenie etc. de o anumită persoană. Ale lui sau ale ei = a) lucrurile personale ale cuiva; b) capriciile, toanele cuiva. Lasă-l în ale lui! 3. (La dativ, în formele lui, ei, îi, i, lor, le li, cu funcție de complement indirect sau de atribut) Prietenul îi iese înainte. ◊ (În forma i, cu valoare neutră) Dă-i cu bere, dă-i cu vin. 4. (În acuzativ, în formele îl, l, o, îi, i, le, cu funcție de complement direct) Cartea pe care o citesc. ◊ (Precedat de prepoziții, în formele el, ea, ei, ele) Pe el îl caut. ◊ (Precedat de prepoziții, în forma o, cu valoare neutră) Au mai pățit-o și alții. [Pr.: iel, ia, iei, iele] – Lat. illum, illa.
eá (éle), – pron. – Pronume personal de pers. 3 sing. f.; ține locul persoanei despre care se vorbește. – Mr. ea, ia, megl. ea, istr. io. Lat. ĭlla (Pușcariu 764; REW 4266). Pl. ele ‹ ĭllae, gen. ei ‹ ĭllaei (pl. lor ‹ ĭllorum), acuz. o ‹ *eaua ‹ ĭllam. Cf. el, iele.
el (-ei), pron. – Pronume personal de pers. 3, sing. m.; ține locul persoanei despre care se vorbește. – Mr. el, megl. ĭel, istr. ĭe. Lat. ĭlle (Diez, I, 161; Pușcariu 764; Candrea-Dens., 531; REW 4266), prin intermediul unei forme vulgare *ĭllus; cf. it. el, ello, egli, fr. il, sp., port. él. – Gen. lui ‹ ĭlluĭ (pl. lor ‹ ĭllōrum), dat. îi ‹ ĭllĭ (pl. le ‹ ĭllis), acuz. l ‹ ĭllum, nom. pl. ei ‹ ĭlli. Vocala inițială are, ca aproape toate e inițiale, un timbru ușor palatal; ar fi însă o greșeală să fie transcrisă ie, cum face Scriban. Lui se folosește și ca art. propriu al gen. la nume proprii (vulg. lu) și, prin extindere incorectă, la mai multe substantive comune care desemnează persoane. Acuz. l în poziție tare a primit un î protetic (› îl), care apare numai în textele de la 1630 la 1650 (Găzdaru 30).
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)

Cuvinte Vecine:

elativile = e-la-tí-vi-le
elativilor = e-la-tí-vi-lor
elativul = e-la-tí-vul
elativului = e-la-tí-vu-lui
elaţia = e-lá-ţi-a
elaţie = e-lá-ţi-e
elaţiei = e-lá-ţi-ei
elaţii = e-lá-ţii
elctroscopici = el-ctro-scó-pici (struct.)
elctroscopici = el-ctros-có-pici
ele = e-le
eleagnacee = e-le-ag-na-cé-e
eleagnaceea = e-le-ag-na-cé-ea
eleagnaceei = e-le-ag-na-cé-ei
eleagnaceele = e-le-ag-na-cé-e-le
eleagnaceelor = e-le-ag-na-cé-e-lor
eleat = e-le-át
eleata = e-le-á-ta
eleate = e-le-á-te
eleatei = e-le-á-tei
eleatele = e-le-á-te-le

Cuvinte care au ultima silabă "le":

acele = a-cé-le (det.)
acele = á-ce-le (s.)
acropole = a-cró-po-le
adormiţele = a-dor-mi-ţé-le
agale = a-gá-le
agile = a-gí-le
agonale = a-go-ná-le
ale = a-le (adj./det/pr.)
ale = á-le (s./adj./det.)
alivencile = a-li-vén-ci-le
alunele = a-lu-né-le (s.)
alunele = a-lú-ne-le (s.)
amabile = a-má-bi-le
amigdale = a-mig-dá-le
anale = a-ná-le
animale = a-ni-má-le
aproapele = a-proá-pe-le
areale = a-re-á-le
artiodactile = ar-ti-o-dac-tí-le
automobile = a-u-to-mo-bí-le
autovehicule = a-u-to-ve-hí-cu-le
» vezi toate cuvintele
0.005s
Ai observatii? × Ai gasit o greseala sau vrei sa ne transmiti o observatie? Multumim pentru mesaj! Iti vom raspunde curand.
Trimite