Despărțirea în silabe a cuvântului "hadaragului":
hădăragului = hă • dă • rá • gu • lui
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "hadaragului":HADARÁG, hadaragi, s. m. V. hădărag.HĂDĂRÁG, hădăragi, s. m. (Reg.) 1. Lemnul gros și mobil al îmblăciului cu care se bat cerealele. 2. Piesă de lemn sprijinită pe piatra de moară, care scutură teica, lăsând să cadă boabele din coșul morii; hădărău. 3. Fiecare dintre lemnele de care trag pescarii la năvod. 4. Mânerul de lemn cu care se învârtește râșnița. [Var.: hadarág s. m.] – Cf. magh. hadaró.hădărág (hădărági), s. m. – 1. Lemn scurt la îmblăciu. – 2. Par de care se fixează năvodul. – 3. Piesă de lemn sprijinită pe pietre de moară. – 4. Băț în general. – Var. (Mold.) hadarag. Mag. hadaró „îmblăciu” (Cihac, II, 503; DAR; Gáldi, Dict., 91; Bitay, cf. Dacor., VII, 406), dar cf. hodorog. – Der. hodorog (var. hodorob), s. n. (năvod).» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
hăcuit = hă-cu-íthăcuite = hă-cu-í-tehăcuită = hă-cu-í-tăhăcuişi = hă-cu-íşihăcuiţi = hă-cu-íţihădărag = hă-dă-rághădăragi = hă-dă-rágihădăragii = hă-dă-rá-giihădăragilor = hă-dă-rá-gi-lorhădăragul = hă-dă-rá-gulhădăragului = hă-dă-rá-gu-luihădăraie = hă-dă-rá-iehădăraiele = hă-dă-rá-ie-lehădăraielor = hă-dă-rá-ie-lorhădărău = hă-dă-rắuhădărăul = hă-dă-rắ-ulhădărăului = hă-dă-rắ-u-luihăi = hă-i (interj.)hăi = hă-í (v.inf./v.perf.s.)hăia = hă-iáhăiai = hă-iái Cuvinte care au ultima silabă "lui":
baiului = bá-iu-luibanatului = ba-ná-tu-luibănatului = bă-ná-tu-luibiciului = bí-ciu-luibruftului = brúf-tu-lui (s.)burlui = bur-lúicangurului = cán-gu-ru-luicelui = cé-lui (pr/det.)condominiului = con-do-mí-niu-luicornul-dracului = cór-nul-drá-cu-luicreasta-cocoşului = creás-ta-co-có-şu-luicrucea-pământului = crú-cea-pă-mấn-tu-luicrucea-voinicului = crú-cea-voi-ní-cu-luidezvălui = dez-vắ-lui (v.prez.)dintele-calului = dín-te-le-cá-lu-luidintele-dracului = dín-te-le-drá-cu-luidoamna-codrului = doám-na-có-dru-luidumnealui = dum-nea-lúifierea-pamântului = fi-é-rea-pa-mấn-tu-luifloarea-paştelui = floá-rea-Páş-te-luigura-leului = gú-ra-lé-u-lui» vezi toate cuvintele
HADARÁG, hadaragi, s. m. V. hădărag.
HĂDĂRÁG, hădăragi, s. m. (Reg.) 1. Lemnul gros și mobil al îmblăciului cu care se bat cerealele. 2. Piesă de lemn sprijinită pe piatra de moară, care scutură teica, lăsând să cadă boabele din coșul morii; hădărău. 3. Fiecare dintre lemnele de care trag pescarii la năvod. 4. Mânerul de lemn cu care se învârtește râșnița. [Var.: hadarág s. m.] – Cf. magh. hadaró.
hădărág (hădărági), s. m. – 1. Lemn scurt la îmblăciu. – 2. Par de care se fixează năvodul. – 3. Piesă de lemn sprijinită pe pietre de moară. – 4. Băț în general. – Var. (Mold.) hadarag. Mag. hadaró „îmblăciu” (Cihac, II, 503; DAR; Gáldi, Dict., 91; Bitay, cf. Dacor., VII, 406), dar cf. hodorog. – Der. hodorog (var. hodorob), s. n. (năvod).
Cuvinte Vecine:
hăcuit = hă-cu-ít
hăcuite = hă-cu-í-te
hăcuită = hă-cu-í-tă
hăcuişi = hă-cu-íşi
hăcuiţi = hă-cu-íţi
hădărag = hă-dă-rág
hădăragi = hă-dă-rági
hădăragii = hă-dă-rá-gii
hădăragilor = hă-dă-rá-gi-lor
hădăragul = hă-dă-rá-gul
hădăragului = hă-dă-rá-gu-lui
hădăraie = hă-dă-rá-ie
hădăraiele = hă-dă-rá-ie-le
hădăraielor = hă-dă-rá-ie-lor
hădărău = hă-dă-rắu
hădărăul = hă-dă-rắ-ul
hădărăului = hă-dă-rắ-u-lui
hăi = hă-i (interj.)
hăi = hă-í (v.inf./v.perf.s.)
hăia = hă-iá
hăiai = hă-iái
Cuvinte care au ultima silabă "lui":
baiului = bá-iu-lui
banatului = ba-ná-tu-lui
bănatului = bă-ná-tu-lui
biciului = bí-ciu-lui
bruftului = brúf-tu-lui (s.)
burlui = bur-lúi
cangurului = cán-gu-ru-lui
celui = cé-lui (pr/det.)
condominiului = con-do-mí-niu-lui
cornul-dracului = cór-nul-drá-cu-lui
creasta-cocoşului = creás-ta-co-có-şu-lui
crucea-pământului = crú-cea-pă-mấn-tu-lui
crucea-voinicului = crú-cea-voi-ní-cu-lui
dezvălui = dez-vắ-lui (v.prez.)
dintele-calului = dín-te-le-cá-lu-lui
dintele-dracului = dín-te-le-drá-cu-lui
doamna-codrului = doám-na-có-dru-lui
dumnealui = dum-nea-lúi
fierea-pamântului = fi-é-rea-pa-mấn-tu-lui
floarea-paştelui = floá-rea-Páş-te-lui
gura-leului = gú-ra-lé-u-lui
» vezi toate cuvintele