Despărțirea în silabe a cuvântului "imbuibarati":
îmbuibarăţi = îm • bui • bá • răţi
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "imbuibarati":ÎMBUIBÁ, îmbúib, vb. I. Refl. și tranz. A mânca și a bea (sau a da să mănânce și să bea) peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – Et. nec.îmbuibá (îmbúib, îmbuibát), vb. – 1. A ghiftui, a îndopa cu mîncare. – 2. (Refl.) A mînca lacom, în exces. – 3. A crește din abundență, a se înmulți. Origine necunoscută. Nici una din explicațiile date pînă acum nu pare mulțumitoare. După Densusianu, Archiv. lat. Lex., XII, 425, Din lat. bubia, glosare incertă a lui „sfîrc”, pe baza unui der. *imbubiāre, cf. Pușcariu 72 și REW 4286a; însă autorul a renunțat mai tîrziu la această ipoteză, convingîndu-se că glosarea era incorectă. După Giuglea, Dacor., II, 632-37, din lat. imbuĕre, prin intermediul unei forme pop. *imbuviāre, cf. DAR, și Rosetti, I, 167, care stabilește o legătură cu lat. bubῑre „a umfla”. Sub aspect semantic, cuvîntul oferă o identitate perfectă cu buieci, cf. buiac; însă explicația fonetică este dificilă cf. sl. buiti sę „a trăi înconjurat de plăceri”, cu care DAR admite că s-a încrucișat.îmbuibá (a ~) (-bui-) vb., ind. prez. 3 îmbúibă» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
îmbufnările = îm-buf-nắ-ri-leîmbufnărilor = îm-buf-nắ-ri-lorîmbuib = îm-búi-bîmbuiba = îm-bui-báîmbuibai = îm-bui-báiîmbuibam = îm-bui-bámîmbuibare = îm-bui-bá-reîmbuibarea = îm-bui-bá-reaîmbuibară = îm-bui-bá-răîmbuibarăm = îm-bui-bá-rămîmbuibarăţi = îm-bui-bá-răţiîmbuibase = îm-bui-bá-seîmbuibasem = îm-bui-bá-semîmbuibaseră = îm-bui-bá-se-răîmbuibaserăm = îm-bui-bá-se-rămîmbuibaserăţi = îm-bui-bá-se-răţiîmbuibaseşi = îm-bui-bá-seşiîmbuibat = îm-bui-bátîmbuibate = îm-bui-bá-teîmbuibată = îm-bui-bá-tăîmbuibau = îm-bui-báu
ÎMBUIBÁ, îmbúib, vb. I. Refl. și tranz. A mânca și a bea (sau a da să mănânce și să bea) peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – Et. nec.
îmbuibá (îmbúib, îmbuibát), vb. – 1. A ghiftui, a îndopa cu mîncare. – 2. (Refl.) A mînca lacom, în exces. – 3. A crește din abundență, a se înmulți. Origine necunoscută. Nici una din explicațiile date pînă acum nu pare mulțumitoare. După Densusianu, Archiv. lat. Lex., XII, 425, Din lat. bubia, glosare incertă a lui „sfîrc”, pe baza unui der. *imbubiāre, cf. Pușcariu 72 și REW 4286a; însă autorul a renunțat mai tîrziu la această ipoteză, convingîndu-se că glosarea era incorectă. După Giuglea, Dacor., II, 632-37, din lat. imbuĕre, prin intermediul unei forme pop. *imbuviāre, cf. DAR, și Rosetti, I, 167, care stabilește o legătură cu lat. bubῑre „a umfla”. Sub aspect semantic, cuvîntul oferă o identitate perfectă cu buieci, cf. buiac; însă explicația fonetică este dificilă cf. sl. buiti sę „a trăi înconjurat de plăceri”, cu care DAR admite că s-a încrucișat.
îmbuibá (a ~) (-bui-) vb., ind. prez. 3 îmbúibă
Cuvinte Vecine:
îmbufnările = îm-buf-nắ-ri-le
îmbufnărilor = îm-buf-nắ-ri-lor
îmbuib = îm-búi-b
îmbuiba = îm-bui-bá
îmbuibai = îm-bui-bái
îmbuibam = îm-bui-bám
îmbuibare = îm-bui-bá-re
îmbuibarea = îm-bui-bá-rea
îmbuibară = îm-bui-bá-ră
îmbuibarăm = îm-bui-bá-răm
îmbuibarăţi = îm-bui-bá-răţi
îmbuibase = îm-bui-bá-se
îmbuibasem = îm-bui-bá-sem
îmbuibaseră = îm-bui-bá-se-ră
îmbuibaserăm = îm-bui-bá-se-răm
îmbuibaserăţi = îm-bui-bá-se-răţi
îmbuibaseşi = îm-bui-bá-seşi
îmbuibat = îm-bui-bát
îmbuibate = îm-bui-bá-te
îmbuibată = îm-bui-bá-tă
îmbuibau = îm-bui-báu