inainte despărțit în silabe; cum se desparte în silabe inainte

Despărțirea în silabe a cuvântului "inainte":

înainte = î  na  ín  te

Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "inainte":

ÎNAÍNTE adv. I. (Cu sens local) În față. ♦ În locul dintâi, în frunte. ♦ (Cu valoare de interjecție) Îndemn de a înainta. II. (Cu sens temporal) 1. Mai devreme, mai întâi. ◊ Expr. Mai înainte = a) mai demult; b) mai repede (decât altcineva sau altceva). De mai înainte = de mai demult. Cu... (mai) înainte sau (mai) înainte cu..., arată cât timp a trecut de la întâmplarea de care este vorba. Înainte vreme = odinioară. ◊ Compus: înainte-mergător s. m. = înaintaș (3), precursor; p. ext. om cu vederi înaintate. 2. Mai departe, în continuare. ◊ Expr. De azi (sau aici, acum etc.) înainte = de azi (sau aici, acum etc.) încolo. [Var.: naínte adv.] – Lat. in ab ante.
înaínte adv. – 1. În față. – 2. Mai devreme, mai întîi. – 3. În locul dintîi, în frunte. – 4. (Prep.) În fața, în prezență. – 5. (Adj., înv.) Anterior, precedent. – Var. nainte. Mr. nănte, ninte, ainte. Lat. ab ante, al cărui rezultat normal, *aînte, a trecut la ainte, probabil prin analogie cu alternanța vocalică cuvînt-cuvinte, mormînt-morminte. Ainte (considerat de DAR ca rezultat normal din punct de vedere fonetic; cf. it. avanti, prov. avan, fr. avant, cat. abantes), păstrat în mr., apare în texte din sec. XVI-XVII, numai în compuneri ca nainte, mainte (‹ mai ainte), mai deinte; compunerea cu în- este normală, cf. (îm)prejur, (îm)preună, (în)adins, etc. După REW 4335, din lat. inainte; de la in abante e inde, după Pascu, I, 129, cf. Pascu, Beiträge, 10. După DAR, este vorba de o contaminare a lui ainte cu îninte ‹ in ante. Lat. in ab antea este atestat pentru sec. IX, cf. J. Bastardas, Particularidades sintácticas del latin medieval, Barcelona 1953, p. 85. Der. înainta, vb. (a avansa, a progresa); înaintaș, s. m. (strămoș, precedesor; precursor; calul de dinainte al trăsurii; adj., care merge înainte; Arg., ochelari; Arg., pungaș în serviciul poliției). – Comp. (înv.) înainte cuvîntare, s. f. (prolog), format ca gr. πρόλογος; înainte mergător, s. m. (precursor), ca gr. πρόδρομος; înainte vreme, adv. (în trecut, în alte timpuri); dinainte, adv., cu prep. de; dinainte, s. n. (parte din față, mai ales la o haină).
înaínte adv.
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)

Cuvinte Vecine:

înaintaşei = î-na-in-tá-şei
înaintaşele = î-na-in-tá-şe-le
înaintaşelor = î-na-in-tá-şe-lor
înaintaşi = î-na-in-táşi
înaintaşii = î-na-in-tá-şii
înaintaşilor = î-na-in-tá-şi-lor
înaintaşul = î-na-in-tá-şul
înaintaşului = î-na-in-tá-şu-lui
înaintaşă = î-na-in-tá-şă
înaintaţi = î-na-in-táţi
înainte = î-na-ín-te
înainte-mergător = î-na-ín-te-mer-gă-tór
înainte-mergători = î-na-ín-te-mer-gă-tóri
înainte-mergătorii = î-na-ín-te-mer-gă-tó-rii
înainte-mergătorilor = î-na-ín-te-mer-gă-tó-ri-lor
înainte-mergătorul = î-na-ín-te-mer-gă-tó-rul
înainte-mergătorului = î-na-ín-te-mer-gă-tó-ru-lui
înaintea = î-na-ín-tea
înaintează = î-na-in-teá-ză
înaintez = î-na-in-téz
înainteze = î-na-in-té-ze

Cuvinte care au ultima silabă "te":

abate = a-bá-te
abilitate = a-bi-li-tá-te
abnormitate = ab-nor-mi-tá-te
absconsitate = ab-scon-si-tá-te
absoluitate = ab-so-lu-i-tá-te
absorbtivitate = ab-sor-bti-vi-tá-te
abstractivitate = ab-strac-ti-vi-tá-te
absurditate = ab-sur-di-tá-te
acante = a-cán-te
acarinate = a-ca-ri-ná-te
acceptabilitate = ac-cep-ta-bi-li-tá-te
accesibilitate = ac-ce-si-bi-li-tá-te
accidentalitate = ac-ci-den-ta-li-tá-te
accidente = ac-ci-dén-te
aceste = a-cés-te
achirofite = a-chi-ro-fí-te
aciditate = a-ci-di-tá-te
acidofite = a-ci-do-fí-te
acotiledonate = a-co-ti-le-do-ná-te
acraniate = a-cra-ni-á-te
acrofite = a-cro-fí-te
» vezi toate cuvintele
0.008s
Ai observatii? × Ai gasit o greseala sau vrei sa ne transmiti o observatie? Multumim pentru mesaj! Iti vom raspunde curand.
Trimite