inchinai despărțit în silabe; cum se desparte în silabe inchinai

Despărțirea în silabe a cuvântului "inchinai":

închinai = în  chi  nái

Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "inchinai":

ÎNCHINÁ, închín, vb. I. 1. Refl. A-și manifesta evlavia către divinitate prin practici religioase, specifice fiecărui cult. ♦ (În biserica creștină) A-și face semnul crucii; p. ext. a se ruga. 2. Refl. A se pleca (sau a-și pleca numai capul) înaintea cuiva, în semn de respect, de devotament, de afecțiune sau ca simplu salut. ♦ Intranz. A ridica paharul plin, ciocnindu-l cu paharul celorlalți comeseni și a bea (făcând o urare). 3. Refl. (Înv.) A recunoaște suzeranitatea cuiva; a accepta să devină vasal. ◊ Expr. (Tranz.) A închina armele (sau steagul) = a capitula. 4. Tranz. (Înv.) A dărui cuiva ceva în semn de evlavie, de supunere, de recunoștință. ◊ Expr. A închina o mănăstire = a subordona o mănăstire altei mănăstiri străine sau unei patriarhii. ♦ A face o ofrandă. 5. Tranz. A consacra. ♦ A dedica. – Lat. inclinare.
închiná (închín, închinát), vb. – 1. A înclina, a apleca. – 2. (Refl.) A se pleca. – 3. (Refl.) A face o reverență. – 4. (Refl.) A se supune, a capitula, a se declara învins. – 5. (Refl.) A-și face semnul crucii. – 6. (Refl.) A se dedica, a se consacra. – 7. (Refl.) A face o ofrandă. – 8. (Înv.) A întemeia și înzestra o biserică, cedînd administrarea ei altui lăcaș religios de rang mai mare. – 9. A dedica. – 10. A ridica paharul ciocnindu-l cu paharul altora și a bea, făcînd o urare, a toasta. – 11. A supune. – Mr. (î)ncl’in, (î)ncl’inare, megl. ancl’in. Lat. inclināre (Pușcariu 818; Candrea-Dens., 848; REW 4359; DAR), cf. it. (in)chinare, prov. (en)clinar, fr. encliner, cat. enclinar „a saluta”. Pentru semantism, cf. ex. gr. și sl. aduse de DAR. Este dublet al lui înclina „a inclina” ‹ fr. incliner. – Der. înclinat, adj. (înclinat; dedicat, pelegrin); închinător, adj. (adorator); închinător, s. m. (varietate de șoim, Falco tinnunculus); închinăcios, adj. (fățarnic, bigot); închinătură, s. f. (înv., adorație); închinăciune, s. f. (reverență; adorație; cult; supunere; salut; toast), care poate proveni din lat. inclinātiōnem (Pușcariu 819), cf. mr. ncl’inățune, megl. (a)ncl’inățuni. Din rom. provine mag. entyinál (Edelspacher 13).
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)

Cuvinte Vecine:

închidere = în-chí-de-re
închiderea = în-chí-de-rea
închideri = în-chí-deri
închiderii = în-chí-de-rii
închiderile = în-chí-de-ri-le
închiderilor = în-chí-de-ri-lor
închideţi = în-chí-deţi
închidă = în-chí-dă
închin = în-chín
închina = în-chi-ná
închinai = în-chi-nái
închinam = în-chi-nám
închinare = în-chi-ná-re
închinarea = în-chi-ná-rea
închinară = în-chi-ná-ră
închinarăm = în-chi-ná-răm
închinarăţi = în-chi-ná-răţi
închinase = în-chi-ná-se
închinasem = în-chi-ná-sem
închinaseră = în-chi-ná-se-ră
închinaserăm = în-chi-ná-se-răm

Cuvinte care au ultima silabă "nai":

bornai = bor-nái
nai = nai
niznai = niz-nái
turnai = tur-nái
» vezi toate cuvintele
0.008s
Ai observatii? × Ai gasit o greseala sau vrei sa ne transmiti o observatie? Multumim pentru mesaj! Iti vom raspunde curand.
Trimite