Despărțirea în silabe a cuvântului "inotase":
înotase = î • no • tá • se
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "inotase":ÎNOTÁ, înót, vb. I. Intranz. 1. A se mișca ritmic pentru a pluti și a înainta la suprafața apei sau în apă. ♦ A pluti. 2. A fi cufundat într-un lichid; a fi înconjurat din toate părțile de un lichid. ♦ Fig. A fi copleșit, apăsat de ceva. ♦ Fig. A înainta cu greu (prin noroi, prin zăpadă etc.). ♦ Fig. A avea ceva din abundență. – Lat. pop. innotare.înotá (-t, -at), vb. – 1. A se mișca ritmic pentru a pluti și înainta în apă. – 2. A pluti. – 3. A avea ceva din abundență. – 4. A fi cufundat într-un lichid. – 5. A vîsli, a naviga. – Var. înnota, (înv.) nota. – Mr. (a)not, (a)notare. Lat. *notāre în loc de natare (Diez, I, 291; Densusianu, Hlr., 89; Pușcariu 868; Candrea-Dens., 1263; REW 4443; DAR; Rosetti, I, 159), cf. alb. notoń (Meyer 311; Philippide, II, 648), it. nuotare, prov. nodar, v. fr. noer (it. natare, prov., cat., sp., port. nadar provin direct din clasicul natare). Pentru schimbarea a › o din latină și justificarea ei indoeurop., cf. Skok, Arch. Rom., III, 130. Ultimul sens este înv. Der. înot, adv. (înotînd), postverbal de la var. înv.; înot, s. n. (natație); înotător, adj. (care înoată); înotătoare, s. f. (aripioară a peștilor; colac de înotat); notăriță, s. f. (pasăre acvatică, Phalaropus hiperboreus); notătoare, s. f. (plantă acvatică, Potamogeton natans).ÎNOTÁ, înót, vb. I. Intranz. 1. A pluti pe apă, înaintând cu ajutorul anumitor mișcări ritmice făcute cu mâinile și cu picioarele. ♦ Tranz. (Rar) A trece înot o apă. ♦ Fig. A pluti, a se mișca într-un mediu. ♦ Fig. A înainta cu greu (prin noroi, prin zăpadă). 2. Fig. A fi cufundat în ceva; a fi cuprins, copleșit de ceva. ♦ A avea din abundență ceva. ◊ Expr. A înota în miere = a-i merge foarte bine. – Lat. innotare (= natare).» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
înoată = î-noá-tăînot = î-nótînota = î-no-táînotai = î-no-táiînotam = î-no-támînotare = î-no-tá-reînotarea = î-no-tá-reaînotară = î-no-tá-răînotarăm = î-no-tá-rămînotarăţi = î-no-tá-răţiînotase = î-no-tá-seînotasem = î-no-tá-semînotaseră = î-no-tá-se-răînotaserăm = î-no-tá-se-rămînotaserăţi = î-no-tá-se-răţiînotaseşi = î-no-tá-seşiînotat = î-no-tátînotate = î-no-tá-teînotatul = î-no-tá-tulînotatului = î-no-tá-tu-luiînotată = î-no-tá-tă Cuvinte care au ultima silabă "se":
abcese = ab-cé-seagroterase = a-gro-te-rá-sealese = a-lé-seboise = bo-í-sebongoase = bon-goá-sebose = bó-secase = cá-secatrafuse = ca-tra-fú-secoase = coá-sedelicatese = de-li-ca-té-sedescoase = des-coá-sedirese = di-ré-seduse = dú-sefese = fé-seîntreţese = în-tre-ţé-selese = lé-semânase = mâ-ná-semănase = mă-ná-sematase = ma-tá-semătase = mă-tá-semiroase = mi-roá-se» vezi toate cuvintele
ÎNOTÁ, înót, vb. I. Intranz. 1. A se mișca ritmic pentru a pluti și a înainta la suprafața apei sau în apă. ♦ A pluti. 2. A fi cufundat într-un lichid; a fi înconjurat din toate părțile de un lichid. ♦ Fig. A fi copleșit, apăsat de ceva. ♦ Fig. A înainta cu greu (prin noroi, prin zăpadă etc.). ♦ Fig. A avea ceva din abundență. – Lat. pop. innotare.
înotá (-t, -at), vb. – 1. A se mișca ritmic pentru a pluti și înainta în apă. – 2. A pluti. – 3. A avea ceva din abundență. – 4. A fi cufundat într-un lichid. – 5. A vîsli, a naviga. – Var. înnota, (înv.) nota. – Mr. (a)not, (a)notare. Lat. *notāre în loc de natare (Diez, I, 291; Densusianu, Hlr., 89; Pușcariu 868; Candrea-Dens., 1263; REW 4443; DAR; Rosetti, I, 159), cf. alb. notoń (Meyer 311; Philippide, II, 648), it. nuotare, prov. nodar, v. fr. noer (it. natare, prov., cat., sp., port. nadar provin direct din clasicul natare). Pentru schimbarea a › o din latină și justificarea ei indoeurop., cf. Skok, Arch. Rom., III, 130. Ultimul sens este înv. Der. înot, adv. (înotînd), postverbal de la var. înv.; înot, s. n. (natație); înotător, adj. (care înoată); înotătoare, s. f. (aripioară a peștilor; colac de înotat); notăriță, s. f. (pasăre acvatică, Phalaropus hiperboreus); notătoare, s. f. (plantă acvatică, Potamogeton natans).
ÎNOTÁ, înót, vb. I. Intranz. 1. A pluti pe apă, înaintând cu ajutorul anumitor mișcări ritmice făcute cu mâinile și cu picioarele. ♦ Tranz. (Rar) A trece înot o apă. ♦ Fig. A pluti, a se mișca într-un mediu. ♦ Fig. A înainta cu greu (prin noroi, prin zăpadă). 2. Fig. A fi cufundat în ceva; a fi cuprins, copleșit de ceva. ♦ A avea din abundență ceva. ◊ Expr. A înota în miere = a-i merge foarte bine. – Lat. innotare (= natare).
Cuvinte Vecine:
înoată = î-noá-tă
înot = î-nót
înota = î-no-tá
înotai = î-no-tái
înotam = î-no-tám
înotare = î-no-tá-re
înotarea = î-no-tá-rea
înotară = î-no-tá-ră
înotarăm = î-no-tá-răm
înotarăţi = î-no-tá-răţi
înotase = î-no-tá-se
înotasem = î-no-tá-sem
înotaseră = î-no-tá-se-ră
înotaserăm = î-no-tá-se-răm
înotaserăţi = î-no-tá-se-răţi
înotaseşi = î-no-tá-seşi
înotat = î-no-tát
înotate = î-no-tá-te
înotatul = î-no-tá-tul
înotatului = î-no-tá-tu-lui
înotată = î-no-tá-tă
Cuvinte care au ultima silabă "se":
abcese = ab-cé-se
agroterase = a-gro-te-rá-se
alese = a-lé-se
boise = bo-í-se
bongoase = bon-goá-se
bose = bó-se
case = cá-se
catrafuse = ca-tra-fú-se
coase = coá-se
delicatese = de-li-ca-té-se
descoase = des-coá-se
direse = di-ré-se
duse = dú-se
fese = fé-se
întreţese = în-tre-ţé-se
lese = lé-se
mânase = mâ-ná-se
mănase = mă-ná-se
matase = ma-tá-se
mătase = mă-tá-se
miroase = mi-roá-se
» vezi toate cuvintele