Despărțirea în silabe a cuvântului "manaseram":
mânaserăm = mâ • ná • se • răm
mănaserăm = mă • ná • se • răm
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "manaseram":MÂNÁ, mân, vb. I. Tranz. 1. A dirija mersul unui animal sau, p. ext., al unui vehicul (cu tracțiune animală); a îmboldi, a stimula, a îndemna la mers. ◊ Expr. (Fam.) A mâna porcii la jir = a sforăi în somn. (Fam.) Mână măgaru! = pleacă de aici! ia-o din loc! dă-i drumul! ♦ Fig. (Fam.) A determina pe cineva să facă un anumit lucru, să acționeze într-un anumit fel; a îndemna, a îmboldi. ♦ Intranz. (Pop.) A merge; a zori, a se grăbi. Mâna cât putea de repede. 2. (Pop.) A lua, a duce, a târî cu sine. 3. (Pop.) A trimite pe cineva să se ducă undeva sau să facă ceva. 4. (Pop.) A pune în mișcare; a acționa. – Lat. minari „a amenința”.mîná (mấn, mânát), vb. – 1. (Înv.) A urmări. – 2. A izgoni. – 3. A trimite. – 4. A conduce turmele, carul. Mr. min, minare, istr. mir. Lat. mĭnāre „a amenința” (Diez, I, 270; Pușcariu 1077; Candrea-Dens., 1119; REW 5585), cf. it. menare, prov., cat., v. sp. menar, fr. mener (pentru sp., cf. A. Carballo Picazo, RFE, XXXVI, 100-112).sărút mấna (formulă de salut/de mulțumire) vb.+ s. f.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
mânai = mâ-náimânam = mâ-námmânare = mâ-ná-remânarea = mâ-ná-reamânară = mâ-ná-rămânarăm = mâ-ná-rămmânarăţi = mâ-ná-răţimânase = mâ-ná-semânasem = mâ-ná-semmânaseră = mâ-ná-se-rămânaserăm = mâ-ná-se-rămmânaserăţi = mâ-ná-se-răţimânaseşi = mâ-ná-seşimânat = mâ-nátmânate = mâ-ná-temânatul = mâ-ná-tulmânatului = mâ-ná-tu-luimânată = mâ-ná-tămânau = mâ-náumânaş = mâ-náşmânaşi = mâ-náşi
MÂNÁ, mân, vb. I. Tranz. 1. A dirija mersul unui animal sau, p. ext., al unui vehicul (cu tracțiune animală); a îmboldi, a stimula, a îndemna la mers. ◊ Expr. (Fam.) A mâna porcii la jir = a sforăi în somn. (Fam.) Mână măgaru! = pleacă de aici! ia-o din loc! dă-i drumul! ♦ Fig. (Fam.) A determina pe cineva să facă un anumit lucru, să acționeze într-un anumit fel; a îndemna, a îmboldi. ♦ Intranz. (Pop.) A merge; a zori, a se grăbi. Mâna cât putea de repede. 2. (Pop.) A lua, a duce, a târî cu sine. 3. (Pop.) A trimite pe cineva să se ducă undeva sau să facă ceva. 4. (Pop.) A pune în mișcare; a acționa. – Lat. minari „a amenința”.
mîná (mấn, mânát), vb. – 1. (Înv.) A urmări. – 2. A izgoni. – 3. A trimite. – 4. A conduce turmele, carul. Mr. min, minare, istr. mir. Lat. mĭnāre „a amenința” (Diez, I, 270; Pușcariu 1077; Candrea-Dens., 1119; REW 5585), cf. it. menare, prov., cat., v. sp. menar, fr. mener (pentru sp., cf. A. Carballo Picazo, RFE, XXXVI, 100-112).
sărút mấna (formulă de salut/de mulțumire) vb.+ s. f.
Cuvinte Vecine:
mânai = mâ-nái
mânam = mâ-nám
mânare = mâ-ná-re
mânarea = mâ-ná-rea
mânară = mâ-ná-ră
mânarăm = mâ-ná-răm
mânarăţi = mâ-ná-răţi
mânase = mâ-ná-se
mânasem = mâ-ná-sem
mânaseră = mâ-ná-se-ră
mânaserăm = mâ-ná-se-răm
mânaserăţi = mâ-ná-se-răţi
mânaseşi = mâ-ná-seşi
mânat = mâ-nát
mânate = mâ-ná-te
mânatul = mâ-ná-tul
mânatului = mâ-ná-tu-lui
mânată = mâ-ná-tă
mânau = mâ-náu
mânaş = mâ-náş
mânaşi = mâ-náşi