mesterito despărțit în silabe; cum se desparte în silabe mesterito

Despărțirea în silabe a cuvântului "mesterito":

meşteriţo = meş  te  rí  ţo (substantiv)
meşteriţo = méş  te  ri  ţo (substantiv)

Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "mesterito":

MÉȘTERIȚĂ, meșterițe, s. f. 1. (Pop.) Femeie sau, p. gener., ființă talentată, pricepută, îndemânatică. 2. (Pop.; adesea adjectival) Femeie care știe să descânte, să facă farmece, vrăji. 3. (Rar) Femeie care practică o meserie. ♦ Soția unui meșter. [Acc. și: meșteríță] – Meșter + suf. -iță.
méșteriță/meșteríță (pop.) s. f., g.-d. art. méșteriței/ meșteríței; pl. méșterițe/meșteríțe
MÉȘTERIȚĂ, meșterițe, s. f. 1. (Pop.) Femeie sau, p. gener., ființă talentată, pricepută, îndemânatică. 2. (Pop.; adesea adjectival) Femeie care știe să descânte, să facă farmece, vrăji. 3. (Rar) Femeie care practică o meserie. ♦ Soția unui meșter. [Acc. și: meșteríță] – Meșter + suf. -iță.
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)

Cuvinte Vecine:

meşteriţa = méş-te-ri-ţa (s.)
meşteriţe = meş-te-rí-ţe (s.)
meşteriţe = méş-te-ri-ţe (s.)
meşteriţei = meş-te-rí-ţei (s.)
meşteriţei = méş-te-ri-ţei (s.)
meşteriţele = meş-te-rí-ţe-le (s.)
meşteriţele = méş-te-ri-ţe-le (s.)
meşteriţelor = meş-te-rí-ţe-lor (s.)
meşteriţelor = méş-te-ri-ţe-lor (s.)
meşteriţi = meş-te-ríţi
meşteriţo = meş-te-rí-ţo (s.)
meşteriţo = méş-te-ri-ţo (s.)
meşteriţă = meş-te-rí-ţă (s.)
meşteriţă = méş-te-ri-ţă (s.)
meşterul = méş-te-rul
meşterul-strică = méş-te-rul-strí-că
meşterului = méş-te-ru-lui
meşterului-strică = méş-te-ru-lui-strí-că
meşteră = méş-te-ră
meşteşug = meş-te-şúg
meşteşugar = meş-te-şu-gár
0.005s
Ai observatii? × Ai gasit o greseala sau vrei sa ne transmiti o observatie? Multumim pentru mesaj! Iti vom raspunde curand.
Trimite