Despărțirea în silabe a cuvântului "omeniei":
omeniei = o • me • ní • ei
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "omeniei":OMENÍE s. f. Complex de calități alese, proprii unei persoane; purtare blândă, înțelegătoare; atitudine cuviincioasă, respectuoasă. ◊ Loc. adj. De omenie = bun, cumsecade; ospitalier; cinstit. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) omenie = lipsit de onestitate; (în mod) inuman, (în mod) nemilos. Cu omenie = binevoitor, afabil, cu bunăvoință; (în mod) cinstit, corect. ◊ Expr. (Reg.) A învăța (pe cineva) omenie = a pedepsi sau a certa (pe cineva) pentru a cuminți. A ști (la) omenie sau a ști ce-i omenia = a se arăta blând și înțelegător (față de cineva). ♦ Reputație bună; renume, cinste. – Om + suf. -ie.omeníe s. f., art. omenía, g.-d. omeníi, art. omeníeiOMENÍE s. f. Complex de calități alese, proprii unei persoane; purtare blândă, înțelegătoare; atitudine cuviincioasă, respectuoasă. ◊ Loc. adj. De omenie = bun, cumsecade; ospitalier; cinstit. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) omenie = lipsit de onestitate; (în mod) inuman, (în mod) nemilos. Cu omenie = binevoitor, afabil, cu bunăvoință; (în mod) cinstit, corect. ◊ Expr. (Reg.) A învăța (pe cineva) omenie = a pedepsi sau a certa (pe cineva) pentru a cuminți. A ști (la) omenie sau a ști ce-i omenia = a se arăta blând și înțelegător (față de cineva). ♦ Reputație bună; renume, cinste. – Om + suf. -ie.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
omeneam = o-me-neámomenească = o-me-neás-căomeneau = o-me-neáuomeneaţi = o-me-neáţiomenesc = o-me-néscomeneşte = o-me-néş-teomeneşti = o-me-néştiomeni = o-me-níomenia = o-me-ní-aomenie = o-me-ní-eomeniei = o-me-ní-eiomenii = o-me-níiomenim = o-me-nímomenime = o-me-ní-meomenimea = o-me-ní-meaomenimi = o-me-nímiomenimii = o-me-ní-miiomenind = o-me-níndomenire = o-me-ní-reomenirea = o-me-ní-reaomeniri = o-me-níri Cuvinte care au ultima silabă "ei":
discuţiei = dis-cú-ţi-eiei = eifrancofoniei = fran-co-fo-ní-eiiei = í-ei (s.)limba-vrabiei = lím-ba-vrá-bi-ei» vezi toate cuvintele
OMENÍE s. f. Complex de calități alese, proprii unei persoane; purtare blândă, înțelegătoare; atitudine cuviincioasă, respectuoasă. ◊ Loc. adj. De omenie = bun, cumsecade; ospitalier; cinstit. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) omenie = lipsit de onestitate; (în mod) inuman, (în mod) nemilos. Cu omenie = binevoitor, afabil, cu bunăvoință; (în mod) cinstit, corect. ◊ Expr. (Reg.) A învăța (pe cineva) omenie = a pedepsi sau a certa (pe cineva) pentru a cuminți. A ști (la) omenie sau a ști ce-i omenia = a se arăta blând și înțelegător (față de cineva). ♦ Reputație bună; renume, cinste. – Om + suf. -ie.
omeníe s. f., art. omenía, g.-d. omeníi, art. omeníei
OMENÍE s. f. Complex de calități alese, proprii unei persoane; purtare blândă, înțelegătoare; atitudine cuviincioasă, respectuoasă. ◊ Loc. adj. De omenie = bun, cumsecade; ospitalier; cinstit. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) omenie = lipsit de onestitate; (în mod) inuman, (în mod) nemilos. Cu omenie = binevoitor, afabil, cu bunăvoință; (în mod) cinstit, corect. ◊ Expr. (Reg.) A învăța (pe cineva) omenie = a pedepsi sau a certa (pe cineva) pentru a cuminți. A ști (la) omenie sau a ști ce-i omenia = a se arăta blând și înțelegător (față de cineva). ♦ Reputație bună; renume, cinste. – Om + suf. -ie.
Cuvinte Vecine:
omeneam = o-me-neám
omenească = o-me-neás-că
omeneau = o-me-neáu
omeneaţi = o-me-neáţi
omenesc = o-me-nésc
omeneşte = o-me-néş-te
omeneşti = o-me-néşti
omeni = o-me-ní
omenia = o-me-ní-a
omenie = o-me-ní-e
omeniei = o-me-ní-ei
omenii = o-me-níi
omenim = o-me-ním
omenime = o-me-ní-me
omenimea = o-me-ní-mea
omenimi = o-me-ními
omenimii = o-me-ní-mii
omenind = o-me-nínd
omenire = o-me-ní-re
omenirea = o-me-ní-rea
omeniri = o-me-níri
Cuvinte care au ultima silabă "ei":
discuţiei = dis-cú-ţi-ei
ei = ei
francofoniei = fran-co-fo-ní-ei
iei = í-ei (s.)
limba-vrabiei = lím-ba-vrá-bi-ei
» vezi toate cuvintele