Despărțirea în silabe a cuvântului "osteniseram":
osteniserăm = os • te • ní • se • răm
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "osteniseram":OSTENÍ, ostenesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Intranz. A-și pierde puterile din cauza unui efort; a obosi. 2. Refl. și intranz. A depune eforturi, a se strădui, a se trudi. ♦ Tranz. A supune la un efort; a obosi pe cineva. 3. Refl. și intranz. A obosi umblând, mergând; p. ext. a merge, a se duce undeva sau la cineva. – Din sl. ustanon, bg. ustan’a, rus. ustat’.ostení (ostenésc, ostenít), vb. – 1. A obosi, a vlăgui, a stînjeni. – 2. A se obosi. – 3. (Vb. refl.) A se deznoda, a se strădui, a se căzni. Origine îndoielnică, dar probabil sl. Se citează în general etimonul sl. ustati, ustaną „a termina” (Cihac, II, 232; Tiktin; Candrea), cf. rus. ustanie „oboseală”, ceh. ustati „a se osteni”, ceh. ustani „oboseală”; dar der. directă nu pare posibilă fonetic. Poate să fi fost o confuzie cu sl. istiniti „a se obosi”. Der. din lat. abstinere (Diez, Gramm., I, 3, 283) sau din ngr. ἄσθενος „debil” (Roesler 573; Schuchardt, Vok., III, 87) nu e posibilă. Uz general (ALR, I, 102). Der. osteneală (var. usteneală), s. f. (oboseală; trudă, efort; muncă istovitoare); ostenicios, adj. (obositor, supărător); ostenință, s. f. (oboseală, trudă); ostenitor, adj. (obositor, supărător); neostenit, adj. (neobosit).ostení (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostenésc, imperf. 3 sg. osteneá; conj. prez. 3 să osteneáscă» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
ostenicioşi = os-te-ni-cióşiostenii = os-te-níiostenim = os-te-nímostenind = os-te-níndosteniră = os-te-ní-răostenirăm = os-te-ní-rămostenirăţi = os-te-ní-răţiostenise = os-te-ní-seostenisem = os-te-ní-semosteniseră = os-te-ní-se-răosteniserăm = os-te-ní-se-rămosteniserăţi = os-te-ní-se-răţiosteniseşi = os-te-ní-seşiostenit = os-te-nítostenite = os-te-ní-teostenitoare = os-te-ni-toá-reostenitor = os-te-ni-tórostenitori = os-te-ni-tóriostenită = os-te-ní-tăostenişi = os-te-níşiosteniţi = os-te-níţi
OSTENÍ, ostenesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Intranz. A-și pierde puterile din cauza unui efort; a obosi. 2. Refl. și intranz. A depune eforturi, a se strădui, a se trudi. ♦ Tranz. A supune la un efort; a obosi pe cineva. 3. Refl. și intranz. A obosi umblând, mergând; p. ext. a merge, a se duce undeva sau la cineva. – Din sl. ustanon, bg. ustan’a, rus. ustat’.
ostení (ostenésc, ostenít), vb. – 1. A obosi, a vlăgui, a stînjeni. – 2. A se obosi. – 3. (Vb. refl.) A se deznoda, a se strădui, a se căzni. Origine îndoielnică, dar probabil sl. Se citează în general etimonul sl. ustati, ustaną „a termina” (Cihac, II, 232; Tiktin; Candrea), cf. rus. ustanie „oboseală”, ceh. ustati „a se osteni”, ceh. ustani „oboseală”; dar der. directă nu pare posibilă fonetic. Poate să fi fost o confuzie cu sl. istiniti „a se obosi”. Der. din lat. abstinere (Diez, Gramm., I, 3, 283) sau din ngr. ἄσθενος „debil” (Roesler 573; Schuchardt, Vok., III, 87) nu e posibilă. Uz general (ALR, I, 102). Der. osteneală (var. usteneală), s. f. (oboseală; trudă, efort; muncă istovitoare); ostenicios, adj. (obositor, supărător); ostenință, s. f. (oboseală, trudă); ostenitor, adj. (obositor, supărător); neostenit, adj. (neobosit).
ostení (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostenésc, imperf. 3 sg. osteneá; conj. prez. 3 să osteneáscă
Cuvinte Vecine:
ostenicioşi = os-te-ni-cióşi
ostenii = os-te-níi
ostenim = os-te-ním
ostenind = os-te-nínd
osteniră = os-te-ní-ră
ostenirăm = os-te-ní-răm
ostenirăţi = os-te-ní-răţi
ostenise = os-te-ní-se
ostenisem = os-te-ní-sem
osteniseră = os-te-ní-se-ră
osteniserăm = os-te-ní-se-răm
osteniserăţi = os-te-ní-se-răţi
osteniseşi = os-te-ní-seşi
ostenit = os-te-nít
ostenite = os-te-ní-te
ostenitoare = os-te-ni-toá-re
ostenitor = os-te-ni-tór
ostenitori = os-te-ni-tóri
ostenită = os-te-ní-tă
ostenişi = os-te-níşi
osteniţi = os-te-níţi