Despărțirea în silabe a cuvântului "teseau":
teşeau = te • şeáu
ţeseau = ţe • seáu
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "teseau":ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere.TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati.țése (țés, țésút), vb. – A face țesături. – Mr. țas, țăsui, țăseare, megl. țǫs, istr. țesu. Lat. texĕre (Pușcariu 1727; REW 8693); cf. it. tessere, prov. teiser, fr. tisser, cat. teixir, sp. tejer, port. tecer. – Der. țesător, s. m. (om care țese); țesătoare, s. f. (femeie care țese); țesătorie, s. f. (fabrică de textile); țesătură, s. f. (obiect țesut; urzeală; bătătură; îngrăditură de nuiele); întrețese, vb., după fr. entretisser; țesut, s. n. (acțiunea de a țese; organ anatomic).» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
teşcherea = teş-che-reáteşchereaua = teş-che-reá-uateşcherele = teş-che-ré-leteşcherelei = teş-che-ré-leiteşcherelele = teş-che-ré-le-leteşcherelelor = teş-che-ré-le-lorteşea = te-şeáteşeai = te-şeáiteşeam = te-şeámteşească = te-şeás-căteşeau = te-şeáuteşeaţi = te-şeáţiteşesc = te-şéscteşeşte = te-şéş-teteşeşti = te-şéştiteşi = te-şíteşii = te-şíiteşim = te-şímteşind = te-şíndteşire = te-şí-reteşirea = te-şí-rea
ȚÉSE, țes, vb. III. 1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊ Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere.
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati.
țése (țés, țésút), vb. – A face țesături. – Mr. țas, țăsui, țăseare, megl. țǫs, istr. țesu. Lat. texĕre (Pușcariu 1727; REW 8693); cf. it. tessere, prov. teiser, fr. tisser, cat. teixir, sp. tejer, port. tecer. – Der. țesător, s. m. (om care țese); țesătoare, s. f. (femeie care țese); țesătorie, s. f. (fabrică de textile); țesătură, s. f. (obiect țesut; urzeală; bătătură; îngrăditură de nuiele); întrețese, vb., după fr. entretisser; țesut, s. n. (acțiunea de a țese; organ anatomic).
Cuvinte Vecine:
teşcherea = teş-che-reá
teşchereaua = teş-che-reá-ua
teşcherele = teş-che-ré-le
teşcherelei = teş-che-ré-lei
teşcherelele = teş-che-ré-le-le
teşcherelelor = teş-che-ré-le-lor
teşea = te-şeá
teşeai = te-şeái
teşeam = te-şeám
teşească = te-şeás-că
teşeau = te-şeáu
teşeaţi = te-şeáţi
teşesc = te-şésc
teşeşte = te-şéş-te
teşeşti = te-şéşti
teşi = te-şí
teşii = te-şíi
teşim = te-şím
teşind = te-şínd
teşire = te-şí-re
teşirea = te-şí-rea