Despărțirea în silabe a cuvântului "tolerau":
tolerau = to • le • ráu
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "tolerau":TOLERÁ, tolerez, vb. I. Tranz. A îngădui, a permite o situație, un fapt (nepermis); a trece cu vederea. ♦ A admite, a suporta. – Din fr. tolérer.TOLERÁ vb. I. tr. A îngădui, a permite (ceva nepermis). ♦ A admite, a suporta în apropiere (pe cineva). [Cf. fr. tolérer, lat. tolerare].tolerá (a ~) vb., ind. prez. 3 tolereáză» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
tolerarăţi = to-le-rá-răţitolerase = to-le-rá-setolerasem = to-le-rá-semtoleraseră = to-le-rá-se-rătoleraserăm = to-le-rá-se-rămtoleraserăţi = to-le-rá-se-răţitoleraseşi = to-le-rá-seşitolerat = to-le-ráttolerate = to-le-rá-tetolerată = to-le-rá-tătolerau = to-le-ráutoleraşi = to-le-ráşitoleraţi = to-le-ráţitolerează = to-le-reá-zătolerez = to-le-réztolereze = to-le-ré-zetolerezi = to-le-rézitolerând = to-le-rấndtoleră = to-le-rắtolerăm = to-le-rắmtolerări = to-le-rắri
TOLERÁ, tolerez, vb. I. Tranz. A îngădui, a permite o situație, un fapt (nepermis); a trece cu vederea. ♦ A admite, a suporta. – Din fr. tolérer.
TOLERÁ vb. I. tr. A îngădui, a permite (ceva nepermis). ♦ A admite, a suporta în apropiere (pe cineva). [Cf. fr. tolérer, lat. tolerare].
tolerá (a ~) vb., ind. prez. 3 tolereáză
Cuvinte Vecine:
tolerarăţi = to-le-rá-răţi
tolerase = to-le-rá-se
tolerasem = to-le-rá-sem
toleraseră = to-le-rá-se-ră
toleraserăm = to-le-rá-se-răm
toleraserăţi = to-le-rá-se-răţi
toleraseşi = to-le-rá-seşi
tolerat = to-le-rát
tolerate = to-le-rá-te
tolerată = to-le-rá-tă
tolerau = to-le-ráu
toleraşi = to-le-ráşi
toleraţi = to-le-ráţi
tolerează = to-le-reá-ză
tolerez = to-le-réz
tolereze = to-le-ré-ze
tolerezi = to-le-rézi
tolerând = to-le-rấnd
toleră = to-le-rắ
tolerăm = to-le-rắm
tolerări = to-le-rắri