Despărțirea în silabe a cuvântului "toropalei":
toropalei = to • ro • pá • lei
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "toropalei":toropálă (-le), s. f. – Ciomag, bîtă. Ngr. τό ρόπαλον, cu aglutinarea art. (Candrea, GS, VI, 326). – Der. toroipan, s. n. (măciucă), prin schimb de suf. (expresia cu toroipanul „cu ghiotura, cu grămada” este o transpunere a expresiei ngr. μέ τό παράπανω „cu ghiotura”); toroipăni, vb. (a aduce în stare de amețeală, a lăsa fără simțire; a cuprinde, a copleși, a învinge; a strivi, a zdrobi; refl., înv., a se exalta, a-și ieși din fire), probabil de aceeași origine (dar cf. rus. toropitĭ „a se zori”, sl. utrŭpĕti „a ameți”; Cihac, II, 418; Tiktin); toropeală, s. f. (moleșeală; somnolență).toropálă (ciomag) (reg.) s. f., g.-d. art. toropálei; pl. toropáletoropálă f., pl. e (d. toroapă). [Cp. și cu ngr. tò rópalon, cĭomagu, și numele de familie Ropală]. Mold. Iron. Cĭomag mare: a lua pe cineva cu toropala (ca rus. vzĕotĭ kogó otorópom, a inspira cuĭva panică. V. pătăchie.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
toroipane = to-roi-pá-netoroipanele = to-roi-pá-ne-letoroipanelor = to-roi-pá-ne-lortoroipanul = to-roi-pá-nultoroipanului = to-roi-pá-nu-luitoron = to-róntoronul = to-ró-nultoronului = to-ró-nu-luitoropala = to-ro-pá-latoropale = to-ro-pá-letoropalei = to-ro-pá-leitoropalele = to-ro-pá-le-letoropalelor = to-ro-pá-le-lortoropală = to-ro-pá-lătoropea = to-ro-peátoropeai = to-ro-peáitoropeala = to-ro-peá-latoropeală = to-ro-peá-lătoropeam = to-ro-peámtoropească = to-ro-peás-cătoropeau = to-ro-peáu
toropálă (-le), s. f. – Ciomag, bîtă. Ngr. τό ρόπαλον, cu aglutinarea art. (Candrea, GS, VI, 326). – Der. toroipan, s. n. (măciucă), prin schimb de suf. (expresia cu toroipanul „cu ghiotura, cu grămada” este o transpunere a expresiei ngr. μέ τό παράπανω „cu ghiotura”); toroipăni, vb. (a aduce în stare de amețeală, a lăsa fără simțire; a cuprinde, a copleși, a învinge; a strivi, a zdrobi; refl., înv., a se exalta, a-și ieși din fire), probabil de aceeași origine (dar cf. rus. toropitĭ „a se zori”, sl. utrŭpĕti „a ameți”; Cihac, II, 418; Tiktin); toropeală, s. f. (moleșeală; somnolență).
toropálă (ciomag) (reg.) s. f., g.-d. art. toropálei; pl. toropále
toropálă f., pl. e (d. toroapă). [Cp. și cu ngr. tò rópalon, cĭomagu, și numele de familie Ropală]. Mold. Iron. Cĭomag mare: a lua pe cineva cu toropala (ca rus. vzĕotĭ kogó otorópom, a inspira cuĭva panică. V. pătăchie.
Cuvinte Vecine:
toroipane = to-roi-pá-ne
toroipanele = to-roi-pá-ne-le
toroipanelor = to-roi-pá-ne-lor
toroipanul = to-roi-pá-nul
toroipanului = to-roi-pá-nu-lui
toron = to-rón
toronul = to-ró-nul
toronului = to-ró-nu-lui
toropala = to-ro-pá-la
toropale = to-ro-pá-le
toropalei = to-ro-pá-lei
toropalele = to-ro-pá-le-le
toropalelor = to-ro-pá-le-lor
toropală = to-ro-pá-lă
toropea = to-ro-peá
toropeai = to-ro-peái
toropeala = to-ro-peá-la
toropeală = to-ro-peá-lă
toropeam = to-ro-peám
toropească = to-ro-peás-că
toropeau = to-ro-peáu