voia despărțit în silabe; cum se desparte în silabe voia

Despărțirea în silabe a cuvântului "voia":

voia = vo  iá (verb - imperfect)
voia = vó  ia (substantiv)

Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "voia":

VOÍ2, voiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fi hotărât, a fi decis să...; a avea de gând să..., a intenționa, a vrea. ♦ Intranz. (La imperativ) A avea voință neclintită, a stărui într-o acțiune. 2. A fi de acord, a consimți, a primi. [Prez. ind. și: voi] – Probabil din voie (derivat regresiv). Cf. sl. voliti.
VÓIE, (rar) voi, s. f. 1. Voință, vrere, intenție. ◊ Loc. adv. Cu voie sau cu voia (cuiva) = intenționat, din proprie inițiativă, dinadins. Fără (de) voie sau fără voia mea (ori ta, sa etc.) = involuntar, neintenționat. Peste voia... = împotriva voinței cuiva. De voie, de nevoie sau cu voie, fără voie = vrând-nevrând. ♦ (Înv., în sintagma) Voie vegheată = bunăvoință; p. ext. protecție, favoare. 2. Dorință, plăcere, înclinație spre...; libertate (de a alege, de a opta), alegere. ◊ Loc. adv. În (sau, rar la) voie sau în toată voia = în largul lui, nestingherit. (Pop.) În voia cea bună = fără nici o grijă, fără teama de a greși. ◊ Expr. Voia la dumneata ca la banul Ghica = ești liber să faci ce vrei. A-i fi (cuiva) voia (să...) = a dori, a-i plăcea (să...). A face pe voia cuiva sau a-i face cuiva pe voie = a satisface dorința, plăcerea cuiva. A-i fi cuiva pe voie sau a fi pe voia cuiva = a-i fi cuiva pe plac. A împlini voia (sau voile) cuiva = a îndeplini dorințele sau poruncile cuiva. A se lăsa (sau a umbla, a merge, a fi purtat) în voia cuiva sau a ceva = a umbla, a se lăsa după dorința, după placul cuiva. A fi la voia cuiva = a fi la discreția cuiva. 3. Poftă, dorință, chef. ◊ Expr. A-i strica cuiva voia = a indispune pe cineva. ♦ Voie bună (sau rea) = stare sufletească bună (sau rea). 4. Permisiune, încuviințare, învoire; dispoziție. ◊ Loc. adv. Cu voia (cuiva) = cu aprobarea (cuiva). Fără voie sau fără voia cuiva = fără permisiune, fără încuviințarea cuiva. [Pr.: vo-ie] – Din sl. volja.
vóie (-i), s. f. – 1. Vrere, voință. – 2. Liber-arbitru, bun plac. – 3. (Înv.) Favoare, trecere. – 4. Dispoziție, umor, chef. – 5. Licență, permis, autorizație. – 6. Libertate. Sl. (sb., slov., pol., rus.) volja (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 461; Conev 101; Tiktin), cf. v(r)oi, vrea și voios. – Der. învoi, vb. (a permite, a da autorizație; a acorda, a concede; a consimți, a admite, a accepta; a cădea de acord, a se înțelege; a da satisfacție; refl., a se obliga, a se angaja; refl., a se potrivi, a se asorta, a se simți bine); învoială, s. f. (acord, pact, compromis, contract; concordie, armonie); învoitor, s. m. (lucrător în acord); volnic, adj. (liber, independent, autonom), înv.; volnici, vb. (a elibera, a da drumul, a lăsa liber; a dezrobi), cf. pol. wolnić „a dezrobi”; volnicie, s. f. (libertate, dezrobire; licență, autorizație, permis), înv.; nevolnic, adj. (mizerabil, nenorocit). Cf. nevoie.
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)

Cuvinte Vecine:

vodulesele = vo-du-lé-se-le
voduleselor = vo-du-lé-se-lor
vodă = vó-dă
voga = vó-ga
voge = vó-ge
vogei = vó-gei
vogă = vó-gă
voi = vo-i (pr.)
voi = vo-í (v.inf./v.perf.s.)
voi = voi (s.)
voia = vo-iá (v.imperf.)
voia = vó-ia (s.)
voiai = vo-iái
voiaj = vo-iáj
voiaja = vo-ia-já
voiajai = vo-ia-jái
voiajam = vo-ia-jám
voiajară = vo-ia-já-ră
voiajarăm = vo-ia-já-răm
voiajarăţi = vo-ia-já-răţi
voiajase = vo-ia-já-se

Cuvinte care au ultima silabă "ia":

aia = á-ia
ăia = ắ-ia
aleluia = a-le-lú-ia
ambreia = am-bre-iá
ambuteia = am-bu-te-iá
ardeia = ar-de-iá
baia = bá-ia
băia = bă-iá
baleia = ba-le-iá
bârzoia = bâr-zo-iá
boia = bo-iá
bruia = bru-iá
buia = bu-iá
caia = ca-iá
căia = că-iá
căreia = cắ-re-ia
caroia = ca-ro-iá
căruia = cắ-ru-ia
ceia = cé-ia
cetăţuia = ce-tă-ţú-ia
chehaia = che-ha-iá (s.)
» vezi toate cuvintele
0.004s
Ai observatii? × Ai gasit o greseala sau vrei sa ne transmiti o observatie? Multumim pentru mesaj! Iti vom raspunde curand.
Trimite