Despărțirea în silabe a cuvântului "abia":
abia = a • biá
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "abia":ABIÁ adv. 1. (Modal) Cu greu, cu greutate; anevoie. 2. (Cantitativ, intensiv) Foarte puțin, aproape deloc. 3. (Temporal) De foarte puțină vreme; de îndată ce, numai ce; chiar atunci, tocmai. 4. Cel puțin; măcar, barem. – Lat. ad vix.abiá, adv. – 1. De foarte puțină vreme, tocmai (introduce o acțiune care tocmai s-a terminat). – 2. Cu greu, anevoie. Mr. avia < Lat. *ad vĭx (Cipariu, Arhiv.., 109; Philippide, Principii, 91; Pușcariu, 3; Candrea-Dens., 2; REW 224; DAR); cf. surs. vess, v.sp. abés, avés, v.port. tamalavés. A paragogic este normal cu funcții adv., cf. aci(ia), aiure(a), acole(a); este deci inutilă explicația lui Candrea-Dens., care pleacă de la relații sintactice. Este greșită ipoteza că s-ar baza pe sl. abije „imediat” (Cihac). – Din rom. provine săs. (d)abja.ABIÁ adv. 1. Cu greu; anevoie. 2. Foarte puțin, aproape de loc. Abia adia vântul (SADOVEANU). 3. De foarte puțină vreme; tocmai. ♦ De îndată ce; numai ce. Abia zice și deodată Valea, muntele vuiesc (ALECSANDRI). ♦ Numai. Glasurile... îl izbeau... abia acum (DUMITRIU). 4. Cel puțin; măcar, barem. Hai și tu... de-abia te-i mai încălzi mergând (CREANGĂ). – Lat. ad-vix.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
abhorez = ab-ho-rézabhoreze = ab-ho-ré-zeabhorezi = ab-ho-réziabhorând = ab-ho-rấndabhoră = ab-ho-rắabhorăm = ab-ho-rắmabhorări = ab-ho-rắriabhorării = ab-ho-rắ-riiabhorările = ab-ho-rắ-ri-leabhorărilor = ab-ho-rắ-ri-lorabia = a-biáabientin = a-bien-tínabientinul = a-bien-tí-nulabientinului = a-bien-tí-nu-luiabietacee = a-bi-e-ta-cé-eabietaceea = a-bi-e-ta-cé-eaabietaceei = a-bi-e-ta-cé-eiabietaceele = a-bi-e-ta-cé-e-leabietaceelor = a-bi-e-ta-cé-e-lorabietin = a-bi-e-tínabietinee = a-bi-e-ti-né-e
ABIÁ adv. 1. (Modal) Cu greu, cu greutate; anevoie. 2. (Cantitativ, intensiv) Foarte puțin, aproape deloc. 3. (Temporal) De foarte puțină vreme; de îndată ce, numai ce; chiar atunci, tocmai. 4. Cel puțin; măcar, barem. – Lat. ad vix.
abiá, adv. – 1. De foarte puțină vreme, tocmai (introduce o acțiune care tocmai s-a terminat). – 2. Cu greu, anevoie. Mr. avia < Lat. *ad vĭx (Cipariu, Arhiv.., 109; Philippide, Principii, 91; Pușcariu, 3; Candrea-Dens., 2; REW 224; DAR); cf. surs. vess, v.sp. abés, avés, v.port. tamalavés. A paragogic este normal cu funcții adv., cf. aci(ia), aiure(a), acole(a); este deci inutilă explicația lui Candrea-Dens., care pleacă de la relații sintactice. Este greșită ipoteza că s-ar baza pe sl. abije „imediat” (Cihac). – Din rom. provine săs. (d)abja.
ABIÁ adv. 1. Cu greu; anevoie. 2. Foarte puțin, aproape de loc. Abia adia vântul (SADOVEANU). 3. De foarte puțină vreme; tocmai. ♦ De îndată ce; numai ce. Abia zice și deodată Valea, muntele vuiesc (ALECSANDRI). ♦ Numai. Glasurile... îl izbeau... abia acum (DUMITRIU). 4. Cel puțin; măcar, barem. Hai și tu... de-abia te-i mai încălzi mergând (CREANGĂ). – Lat. ad-vix.
Cuvinte Vecine:
abhorez = ab-ho-réz
abhoreze = ab-ho-ré-ze
abhorezi = ab-ho-rézi
abhorând = ab-ho-rấnd
abhoră = ab-ho-rắ
abhorăm = ab-ho-rắm
abhorări = ab-ho-rắri
abhorării = ab-ho-rắ-rii
abhorările = ab-ho-rắ-ri-le
abhorărilor = ab-ho-rắ-ri-lor
abia = a-biá
abientin = a-bien-tín
abientinul = a-bien-tí-nul
abientinului = a-bien-tí-nu-lui
abietacee = a-bi-e-ta-cé-e
abietaceea = a-bi-e-ta-cé-ea
abietaceei = a-bi-e-ta-cé-ei
abietaceele = a-bi-e-ta-cé-e-le
abietaceelor = a-bi-e-ta-cé-e-lor
abietin = a-bi-e-tín
abietinee = a-bi-e-ti-né-e