Despărțirea în silabe a cuvântului "abjudecai":
abjudecai = ab • ju • de • cái
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "abjudecai":ABJUDECÁ, abjúdec, vb. I. Tranz. A anula, a suspenda (un titlu, un drept etc.) printr-o hotărâre judecătorească. – Din lat. abjudicare.ABJUDECÁ vb. I. tr. A suspenda, a anula (un drept, un titlu etc.) printr-o sentință judecătorească. [< lat. abiudicare].» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
abjectă = ab-jéc-tăabjecţi = ab-jécţiabjecţia = ab-jéc-ţi-aabjecţie = ab-jéc-ţi-eabjecţiei = ab-jéc-ţi-eiabjecţii = ab-jéc-ţiiabjecţiile = ab-jéc-ţi-i-leabjecţiilor = ab-jéc-ţi-i-lorabjudec = ab-jú-decabjudeca = ab-ju-de-cáabjudecai = ab-ju-de-cáiabjudecam = ab-ju-de-cámabjudecare = ab-ju-de-cá-reabjudecarea = ab-ju-de-cá-reaabjudecară = ab-ju-de-cá-răabjudecarăm = ab-ju-de-cá-rămabjudecarăţi = ab-ju-de-cá-răţiabjudecase = ab-ju-de-cá-seabjudecasem = ab-ju-de-cá-semabjudecaseră = ab-ju-de-cá-se-răabjudecaserăm = ab-ju-de-cá-se-răm
ABJUDECÁ, abjúdec, vb. I. Tranz. A anula, a suspenda (un titlu, un drept etc.) printr-o hotărâre judecătorească. – Din lat. abjudicare.
ABJUDECÁ vb. I. tr. A suspenda, a anula (un drept, un titlu etc.) printr-o sentință judecătorească. [< lat. abiudicare].
Cuvinte Vecine:
abjectă = ab-jéc-tă
abjecţi = ab-jécţi
abjecţia = ab-jéc-ţi-a
abjecţie = ab-jéc-ţi-e
abjecţiei = ab-jéc-ţi-ei
abjecţii = ab-jéc-ţii
abjecţiile = ab-jéc-ţi-i-le
abjecţiilor = ab-jéc-ţi-i-lor
abjudec = ab-jú-dec
abjudeca = ab-ju-de-cá
abjudecai = ab-ju-de-cái
abjudecam = ab-ju-de-cám
abjudecare = ab-ju-de-cá-re
abjudecarea = ab-ju-de-cá-rea
abjudecară = ab-ju-de-cá-ră
abjudecarăm = ab-ju-de-cá-răm
abjudecarăţi = ab-ju-de-cá-răţi
abjudecase = ab-ju-de-cá-se
abjudecasem = ab-ju-de-cá-sem
abjudecaseră = ab-ju-de-cá-se-ră
abjudecaserăm = ab-ju-de-cá-se-răm