abjurata despărțit în silabe; cum se desparte în silabe abjurata

Despărțirea în silabe a cuvântului "abjurata":

abjurată = ab  ju  rá  tă

Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "abjurata":

ABJURÁ, abjúr, vb. I. Tranz. A renega public o credință religioasă, o doctrină, o părere etc. – Din fr. abjurer, lat. abjurare.
ABJURÁ vb. I. tr. (Rar) A renega public o religie. ♦ A renunța la o doctrină, la o părere etc. [< fr. abjurer, lat. abiurare].
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)

Cuvinte Vecine:

abjurasem = ab-ju-rá-sem
abjuraseră = ab-ju-rá-se-ră
abjuraserăm = ab-ju-rá-se-răm
abjuraserăţi = ab-ju-rá-se-răţi
abjuraseşi = ab-ju-rá-seşi
abjurat = ab-ju-rát
abjurate = ab-ju-rá-te
abjuratoare = ab-ju-ra-toá-re
abjurator = ab-ju-ra-tór
abjuratori = ab-ju-ra-tóri
abjurată = ab-ju-rá-tă
abjurau = ab-ju-ráu
abjuraşi = ab-ju-ráşi
abjuraţi = ab-ju-ráţi
abjuraţia = ab-ju-rá-ţi-a
abjuraţie = ab-ju-rá-ţi-e
abjuraţiei = ab-ju-rá-ţi-ei
abjuraţii = ab-ju-rá-ţii
abjuraţiile = ab-ju-rá-ţi-i-le
abjuraţiilor = ab-ju-rá-ţi-i-lor
abjure = ab-jú-re

Cuvinte care au ultima silabă "":

aberantă = a-be-rán-tă
abilită = a-bi-li-tắ
ablactă = a-blac-tắ
absentă = ab-sen-tắ (v.perf.s.)
absentă = ab-sén-tă (adj.)
absolventă = ab-sol-vén-tă
abstinentă = ab-sti-nén-tă
abundentă = a-bun-dén-tă
acantă = a-cán-tă
acarinată = a-ca-ri-ná-tă
acceptă = ac-cep-tắ (v.perf.s.)
acceptă = ac-cép-tă (v.prez.)
acceptantă = ac-cep-tán-tă
accidentă = ac-ci-den-tắ
această = a-ceás-tă
achită = a-chi-tắ (v.perf.s.)
achită = a-chí-tă (v.prez.)
acidorezistentă = a-ci-do-re-zis-tén-tă
aclimată = a-cli-ma-tắ
acolită = a-co-lí-tă
acontă = a-con-tắ
» vezi toate cuvintele
0.001s
Ai observatii? × Ai gasit o greseala sau vrei sa ne transmiti o observatie? Multumim pentru mesaj! Iti vom raspunde curand.
Trimite