Despărțirea în silabe a cuvântului "abjurati":
abjuraţi = ab • ju • ráţi
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "abjurati":ABJURÁ, abjúr, vb. I. Tranz. A renega public o credință religioasă, o doctrină, o părere etc. – Din fr. abjurer, lat. abjurare.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
abjuraserăţi = ab-ju-rá-se-răţiabjuraseşi = ab-ju-rá-seşiabjurat = ab-ju-rátabjurate = ab-ju-rá-teabjuratoare = ab-ju-ra-toá-reabjurator = ab-ju-ra-tórabjuratori = ab-ju-ra-tóriabjurată = ab-ju-rá-tăabjurau = ab-ju-ráuabjuraşi = ab-ju-ráşiabjuraţi = ab-ju-ráţiabjuraţia = ab-ju-rá-ţi-aabjuraţie = ab-ju-rá-ţi-eabjuraţiei = ab-ju-rá-ţi-eiabjuraţii = ab-ju-rá-ţiiabjuraţiile = ab-ju-rá-ţi-i-leabjuraţiilor = ab-ju-rá-ţi-i-lorabjure = ab-jú-reabjuri = ab-júriabjurând = ab-ju-rấndabjură = ab-ju-rắ (v.perf.s.)
ABJURÁ, abjúr, vb. I. Tranz. A renega public o credință religioasă, o doctrină, o părere etc. – Din fr. abjurer, lat. abjurare.
Cuvinte Vecine:
abjuraserăţi = ab-ju-rá-se-răţi
abjuraseşi = ab-ju-rá-seşi
abjurat = ab-ju-rát
abjurate = ab-ju-rá-te
abjuratoare = ab-ju-ra-toá-re
abjurator = ab-ju-ra-tór
abjuratori = ab-ju-ra-tóri
abjurată = ab-ju-rá-tă
abjurau = ab-ju-ráu
abjuraşi = ab-ju-ráşi
abjuraţi = ab-ju-ráţi
abjuraţia = ab-ju-rá-ţi-a
abjuraţie = ab-ju-rá-ţi-e
abjuraţiei = ab-ju-rá-ţi-ei
abjuraţii = ab-ju-rá-ţii
abjuraţiile = ab-ju-rá-ţi-i-le
abjuraţiilor = ab-ju-rá-ţi-i-lor
abjure = ab-jú-re
abjuri = ab-júri
abjurând = ab-ju-rấnd
abjură = ab-ju-rắ (v.perf.s.)