Despărțirea în silabe a cuvântului "absolut":
absolut = ab • so • lút
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "absolut":ABSOLÚT, -Ă, absoluți, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este independent de orice condiții si relații, care nu este supus nici unei restricții, care nu are limite; necondiționat, perfect, desăvârșit. ◊ Monarhie absolută = formă de guvernământ în care puterea legislativă, puterea executivă și cea judecătorească se află în mâinile monarhului; monarhie în care suveranul are puteri nelimitate. ♦ (Substantivat, n.) Principiu veșnic, imuabil, infinit, care, după unele concepții filozofice, ar sta la baza universului. ◊ (Filoz.) Spirit absolut, idee absolută sau eu absolut = factor de bază al universului, identificat cu divinitatea. 2. (Despre fenomene social-economice, în legătură cu noțiuni de creștere sau de scădere cantitativă) Considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte fenomene asemănătoare; care se află pe treapta cea mai de sus. ◊ Adevăr absolut = adevăr care nu poate fi dezmințit. 3. (Mat.; despre mărimi) A cărui valoare nu depinde de condițiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat. Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi. 4. (Lingv.; în sintagma) Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat, dar subînțeles. II. Adv. (Servește la formarea superlativului) Cu totul, cu desăvârșire; exact, întocmai, perfect. Argumentare absolut justă. ◊ (Întărind un pronume sau un adverb negativ) N-a venit absolut nimeni – Din lat. absolutus (cu sensurile fr. absolu).ABSOLÚT2, -Ă, absoluți, -te, adj. 1. Care nu este supus nici unei restricții; nelimitat. ♢ Adevăr absolut = adevăr care nu poate fi dezmințit în viitor, care reprezintă cunoașterea completă a lumii obiective. (În filozofia idealistă) Spirit absolut, idee absolută sau eu absolut = presupus factor de bază al universului, identificat cu divinitatea. 2. (Despre fenomene social-economice, în legătură cu noțiuni de creștere sau de scădere cantitativă) Considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte fenomene asemănătoare. 3. (Mat.; despre mărimi) A cărui valoare nu depinde de condițiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care e raportat. ◊ Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi. 4. Desăvârșit, complet. – Fr. absolu (lat. lit. absolutus).» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
absintului = ab-sín-tu-luiabsinturi = ab-sín-turiabsinturile = ab-sín-tu-ri-leabsinturilor = ab-sín-tu-ri-lorabsoarbe = ab-soár-beabsoarbă = ab-soár-băabsoluitate = ab-so-lu-i-tá-teabsoluitatea = ab-so-lu-i-tá-teaabsoluităţi = ab-so-lu-i-tắţiabsoluităţii = ab-so-lu-i-tắ-ţiiabsolut = ab-so-lútabsolute = ab-so-lú-teabsolutism = ab-so-lu-tísmabsolutismul = ab-so-lu-tís-mulabsolutismului = ab-so-lu-tís-mu-luiabsolutist = ab-so-lu-tístabsolutista = ab-so-lu-tís-taabsolutiste = ab-so-lu-tís-teabsolutistei = ab-so-lu-tís-teiabsolutistele = ab-so-lu-tís-te-leabsolutistelor = ab-so-lu-tís-te-lor
ABSOLÚT, -Ă, absoluți, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este independent de orice condiții si relații, care nu este supus nici unei restricții, care nu are limite; necondiționat, perfect, desăvârșit. ◊ Monarhie absolută = formă de guvernământ în care puterea legislativă, puterea executivă și cea judecătorească se află în mâinile monarhului; monarhie în care suveranul are puteri nelimitate. ♦ (Substantivat, n.) Principiu veșnic, imuabil, infinit, care, după unele concepții filozofice, ar sta la baza universului. ◊ (Filoz.) Spirit absolut, idee absolută sau eu absolut = factor de bază al universului, identificat cu divinitatea. 2. (Despre fenomene social-economice, în legătură cu noțiuni de creștere sau de scădere cantitativă) Considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte fenomene asemănătoare; care se află pe treapta cea mai de sus. ◊ Adevăr absolut = adevăr care nu poate fi dezmințit. 3. (Mat.; despre mărimi) A cărui valoare nu depinde de condițiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat. Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi. 4. (Lingv.; în sintagma) Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat, dar subînțeles. II. Adv. (Servește la formarea superlativului) Cu totul, cu desăvârșire; exact, întocmai, perfect. Argumentare absolut justă. ◊ (Întărind un pronume sau un adverb negativ) N-a venit absolut nimeni – Din lat. absolutus (cu sensurile fr. absolu).
ABSOLÚT2, -Ă, absoluți, -te, adj. 1. Care nu este supus nici unei restricții; nelimitat. ♢ Adevăr absolut = adevăr care nu poate fi dezmințit în viitor, care reprezintă cunoașterea completă a lumii obiective. (În filozofia idealistă) Spirit absolut, idee absolută sau eu absolut = presupus factor de bază al universului, identificat cu divinitatea. 2. (Despre fenomene social-economice, în legătură cu noțiuni de creștere sau de scădere cantitativă) Considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte fenomene asemănătoare. 3. (Mat.; despre mărimi) A cărui valoare nu depinde de condițiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care e raportat. ◊ Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi. 4. Desăvârșit, complet. – Fr. absolu (lat. lit. absolutus).
Cuvinte Vecine:
absintului = ab-sín-tu-lui
absinturi = ab-sín-turi
absinturile = ab-sín-tu-ri-le
absinturilor = ab-sín-tu-ri-lor
absoarbe = ab-soár-be
absoarbă = ab-soár-bă
absoluitate = ab-so-lu-i-tá-te
absoluitatea = ab-so-lu-i-tá-tea
absoluităţi = ab-so-lu-i-tắţi
absoluităţii = ab-so-lu-i-tắ-ţii
absolut = ab-so-lút
absolute = ab-so-lú-te
absolutism = ab-so-lu-tísm
absolutismul = ab-so-lu-tís-mul
absolutismului = ab-so-lu-tís-mu-lui
absolutist = ab-so-lu-tíst
absolutista = ab-so-lu-tís-ta
absolutiste = ab-so-lu-tís-te
absolutistei = ab-so-lu-tís-tei
absolutistele = ab-so-lu-tís-te-le
absolutistelor = ab-so-lu-tís-te-lor