Despărțirea în silabe a cuvântului "absolutoriu":
absolutoriu = ab • so • lu • tó • riu
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "absolutoriu":ABSOLUTÓRIU, -IE, absolutorii, adj. s. n. 1. Adj. Care absolvă, care iartă o vină, un delict, o greșeală. 2. S. n. Certificat de absolvire a unei școli superioare. – Din lat. absolutorius, (2) germ. Absolutorium.ABSOLUTÓRIU, -IE, absolutorii, adj., s. n. 1. Adj. (Jur.) Care absolvă, care iartă o vină, un delict, o greșeală. 2. S. n. (Livr.) Certificat de absolvire a unei școli superioare. – Din lat. absolutorius, (2) germ. Absolutorium.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
absolutizării = ab-so-lu-ti-zắ-riiabsolutizările = ab-so-lu-ti-zắ-ri-leabsolutizărilor = ab-so-lu-ti-zắ-ri-lorabsolutişti = ab-so-lu-tíştiabsolutiştii = ab-so-lu-tíş-tiiabsolutiştilor = ab-so-lu-tíş-ti-lorabsolutorie = ab-so-lu-tó-ri-eabsolutorii = ab-so-lu-tó-riiabsolutoriile = ab-so-lu-tó-ri-i-leabsolutoriilor = ab-so-lu-tó-ri-i-lorabsolutoriu = ab-so-lu-tó-riuabsolutoriul = ab-so-lu-tó-ri-ulabsolutoriului = ab-so-lu-tó-ri-u-luiabsolutul = ab-so-lú-tulabsolutului = ab-so-lú-tu-luiabsoluturi = ab-so-lú-turiabsoluturile = ab-so-lú-tu-ri-leabsoluturilor = ab-so-lú-tu-ri-lorabsolută = ab-so-lú-tăabsoluţi = ab-so-lúţiabsoluţiune = ab-so-lu-ţi-ú-ne Cuvinte care au ultima silabă "riu":
absolutoriu = ab-so-lu-tó-riuaccesoriu = ac-ce-só-riuacerateriu = a-ce-ra-té-riuacvariu = ac-vá-riuacvaterariu = ac-va-te-rá-riualburiu = al-bu-ríualeatoriu = a-le-a-tó-riualpinariu = al-pi-ná-riuambulatoriu = am-bu-la-tó-riuamfiteriu = am-fi-té-riuamăriu = a-mă-ríuanteriu = an-te-ríuanticlinoriu = an-ti-cli-nó-riuantracoteriu = an-tra-co-té-riuaratoriu = a-ra-tó-riuarticulatoriu = ar-ti-cu-la-tó-riuatentatoriu = a-ten-ta-tó-riuauditoriu = a-u-di-tó-riuauguriu = au-gú-riuauriu = a-u-ríuazuriu = a-zu-ríu» vezi toate cuvintele
ABSOLUTÓRIU, -IE, absolutorii, adj. s. n. 1. Adj. Care absolvă, care iartă o vină, un delict, o greșeală. 2. S. n. Certificat de absolvire a unei școli superioare. – Din lat. absolutorius, (2) germ. Absolutorium.
ABSOLUTÓRIU, -IE, absolutorii, adj., s. n. 1. Adj. (Jur.) Care absolvă, care iartă o vină, un delict, o greșeală. 2. S. n. (Livr.) Certificat de absolvire a unei școli superioare. – Din lat. absolutorius, (2) germ. Absolutorium.
Cuvinte Vecine:
absolutizării = ab-so-lu-ti-zắ-rii
absolutizările = ab-so-lu-ti-zắ-ri-le
absolutizărilor = ab-so-lu-ti-zắ-ri-lor
absolutişti = ab-so-lu-tíşti
absolutiştii = ab-so-lu-tíş-tii
absolutiştilor = ab-so-lu-tíş-ti-lor
absolutorie = ab-so-lu-tó-ri-e
absolutorii = ab-so-lu-tó-rii
absolutoriile = ab-so-lu-tó-ri-i-le
absolutoriilor = ab-so-lu-tó-ri-i-lor
absolutoriu = ab-so-lu-tó-riu
absolutoriul = ab-so-lu-tó-ri-ul
absolutoriului = ab-so-lu-tó-ri-u-lui
absolutul = ab-so-lú-tul
absolutului = ab-so-lú-tu-lui
absoluturi = ab-so-lú-turi
absoluturile = ab-so-lú-tu-ri-le
absoluturilor = ab-so-lú-tu-ri-lor
absolută = ab-so-lú-tă
absoluţi = ab-so-lúţi
absoluţiune = ab-so-lu-ţi-ú-ne
Cuvinte care au ultima silabă "riu":
absolutoriu = ab-so-lu-tó-riu
accesoriu = ac-ce-só-riu
acerateriu = a-ce-ra-té-riu
acvariu = ac-vá-riu
acvaterariu = ac-va-te-rá-riu
alburiu = al-bu-ríu
aleatoriu = a-le-a-tó-riu
alpinariu = al-pi-ná-riu
ambulatoriu = am-bu-la-tó-riu
amfiteriu = am-fi-té-riu
amăriu = a-mă-ríu
anteriu = an-te-ríu
anticlinoriu = an-ti-cli-nó-riu
antracoteriu = an-tra-co-té-riu
aratoriu = a-ra-tó-riu
articulatoriu = ar-ti-cu-la-tó-riu
atentatoriu = a-ten-ta-tó-riu
auditoriu = a-u-di-tó-riu
auguriu = au-gú-riu
auriu = a-u-ríu
azuriu = a-zu-ríu
» vezi toate cuvintele