Despărțirea în silabe a cuvântului "aburcase":
aburcase = a • bur • cá • se
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "aburcase":ABURCÁ, abúrc, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) urca, a (se) sui cățărându-se, a (se) cățăra; a (se) ridica de jos, de la pământ. – Et. nec. Cf. urca.aburcá (-c, át), vb. – 1. A urca, a sui. – 2. A urca, a ridica. Dintr-un der. vulg. al lat. ŏrior, cf. urca. S-ar putea pleca de la *aboricare; însă dificultatea conservării lui b intervocalic este mare, aproape de nerezolvat. Se poate datora unei reduplicări, rezultat al unui b protetic *bŏrĭcāre de la *ŏrĭcāre, (precum *burere, bustum de la urere), sau al unei compuneri cu ad. Cealaltă ipoteză, emisă de Pușcariu, ZRPh., XXXI, 616 și acceptată de DAR și REW 606, pleacă de la lat. *arboricare < arbor. Explicația nu convinge, nu numai datorită ciudățeniei imaginii, ci și pentru că nu se ține seama de evidenta identitate a lui aburca cu urca și, prin urmare, de necesitatea de a le găsi o origine comună.ABURCÁ, abúrc, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) urca, a (se) sui cățărându-se; a (se) ridica.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
abundăm = a-bun-dắmabunzi = a-búnziabur = á-buraburc = a-búrcaburca = a-bur-cáaburcai = a-bur-cáiaburcam = a-bur-cámaburcară = a-bur-cá-răaburcarăm = a-bur-cá-rămaburcarăţi = a-bur-cá-răţiaburcase = a-bur-cá-seaburcasem = a-bur-cá-semaburcaseră = a-bur-cá-se-răaburcaserăm = a-bur-cá-se-rămaburcaserăţi = a-bur-cá-se-răţiaburcaseşi = a-bur-cá-seşiaburcat = a-bur-cátaburcate = a-bur-cá-teaburcată = a-bur-cá-tăaburcau = a-bur-cáuaburcaşi = a-bur-cáşi Cuvinte care au ultima silabă "se":
abcese = ab-cé-seagroterase = a-gro-te-rá-sealese = a-lé-seboise = bo-í-sebongoase = bon-goá-sebose = bó-secase = cá-secatrafuse = ca-tra-fú-secoase = coá-sedelicatese = de-li-ca-té-sedescoase = des-coá-sedirese = di-ré-seduse = dú-sefese = fé-seîntreţese = în-tre-ţé-selese = lé-semânase = mâ-ná-semănase = mă-ná-sematase = ma-tá-semătase = mă-tá-semiroase = mi-roá-se» vezi toate cuvintele
ABURCÁ, abúrc, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) urca, a (se) sui cățărându-se, a (se) cățăra; a (se) ridica de jos, de la pământ. – Et. nec. Cf. urca.
aburcá (-c, át), vb. – 1. A urca, a sui. – 2. A urca, a ridica. Dintr-un der. vulg. al lat. ŏrior, cf. urca. S-ar putea pleca de la *aboricare; însă dificultatea conservării lui b intervocalic este mare, aproape de nerezolvat. Se poate datora unei reduplicări, rezultat al unui b protetic *bŏrĭcāre de la *ŏrĭcāre, (precum *burere, bustum de la urere), sau al unei compuneri cu ad. Cealaltă ipoteză, emisă de Pușcariu, ZRPh., XXXI, 616 și acceptată de DAR și REW 606, pleacă de la lat. *arboricare < arbor. Explicația nu convinge, nu numai datorită ciudățeniei imaginii, ci și pentru că nu se ține seama de evidenta identitate a lui aburca cu urca și, prin urmare, de necesitatea de a le găsi o origine comună.
ABURCÁ, abúrc, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) urca, a (se) sui cățărându-se; a (se) ridica.
Cuvinte Vecine:
abundăm = a-bun-dắm
abunzi = a-búnzi
abur = á-bur
aburc = a-búrc
aburca = a-bur-cá
aburcai = a-bur-cái
aburcam = a-bur-cám
aburcară = a-bur-cá-ră
aburcarăm = a-bur-cá-răm
aburcarăţi = a-bur-cá-răţi
aburcase = a-bur-cá-se
aburcasem = a-bur-cá-sem
aburcaseră = a-bur-cá-se-ră
aburcaserăm = a-bur-cá-se-răm
aburcaserăţi = a-bur-cá-se-răţi
aburcaseşi = a-bur-cá-seşi
aburcat = a-bur-cát
aburcate = a-bur-cá-te
aburcată = a-bur-cá-tă
aburcau = a-bur-cáu
aburcaşi = a-bur-cáşi
Cuvinte care au ultima silabă "se":
abcese = ab-cé-se
agroterase = a-gro-te-rá-se
alese = a-lé-se
boise = bo-í-se
bongoase = bon-goá-se
bose = bó-se
case = cá-se
catrafuse = ca-tra-fú-se
coase = coá-se
delicatese = de-li-ca-té-se
descoase = des-coá-se
direse = di-ré-se
duse = dú-se
fese = fé-se
întreţese = în-tre-ţé-se
lese = lé-se
mânase = mâ-ná-se
mănase = mă-ná-se
matase = ma-tá-se
mătase = mă-tá-se
miroase = mi-roá-se
» vezi toate cuvintele