Despărțirea în silabe a cuvântului "aburcasesi":
aburcaseşi = a • bur • cá • seşi
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "aburcasesi":ABURCÁ, abúrc, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) urca, a (se) sui cățărându-se, a (se) cățăra; a (se) ridica de jos, de la pământ. – Et. nec. Cf. urca.aburcá (-c, át), vb. – 1. A urca, a sui. – 2. A urca, a ridica. Dintr-un der. vulg. al lat. ŏrior, cf. urca. S-ar putea pleca de la *aboricare; însă dificultatea conservării lui b intervocalic este mare, aproape de nerezolvat. Se poate datora unei reduplicări, rezultat al unui b protetic *bŏrĭcāre de la *ŏrĭcāre, (precum *burere, bustum de la urere), sau al unei compuneri cu ad. Cealaltă ipoteză, emisă de Pușcariu, ZRPh., XXXI, 616 și acceptată de DAR și REW 606, pleacă de la lat. *arboricare < arbor. Explicația nu convinge, nu numai datorită ciudățeniei imaginii, ci și pentru că nu se ține seama de evidenta identitate a lui aburca cu urca și, prin urmare, de necesitatea de a le găsi o origine comună.ABURCÁ, abúrc, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) urca, a (se) sui cățărându-se; a (se) ridica.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
aburcai = a-bur-cáiaburcam = a-bur-cámaburcară = a-bur-cá-răaburcarăm = a-bur-cá-rămaburcarăţi = a-bur-cá-răţiaburcase = a-bur-cá-seaburcasem = a-bur-cá-semaburcaseră = a-bur-cá-se-răaburcaserăm = a-bur-cá-se-rămaburcaserăţi = a-bur-cá-se-răţiaburcaseşi = a-bur-cá-seşiaburcat = a-bur-cátaburcate = a-bur-cá-teaburcată = a-bur-cá-tăaburcau = a-bur-cáuaburcaşi = a-bur-cáşiaburcaţi = a-bur-cáţiaburce = a-búr-ceaburci = a-búrciaburcând = a-bur-cấndaburcă = a-bur-cắ (v.perf.s.)
ABURCÁ, abúrc, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) urca, a (se) sui cățărându-se, a (se) cățăra; a (se) ridica de jos, de la pământ. – Et. nec. Cf. urca.
aburcá (-c, át), vb. – 1. A urca, a sui. – 2. A urca, a ridica. Dintr-un der. vulg. al lat. ŏrior, cf. urca. S-ar putea pleca de la *aboricare; însă dificultatea conservării lui b intervocalic este mare, aproape de nerezolvat. Se poate datora unei reduplicări, rezultat al unui b protetic *bŏrĭcāre de la *ŏrĭcāre, (precum *burere, bustum de la urere), sau al unei compuneri cu ad. Cealaltă ipoteză, emisă de Pușcariu, ZRPh., XXXI, 616 și acceptată de DAR și REW 606, pleacă de la lat. *arboricare < arbor. Explicația nu convinge, nu numai datorită ciudățeniei imaginii, ci și pentru că nu se ține seama de evidenta identitate a lui aburca cu urca și, prin urmare, de necesitatea de a le găsi o origine comună.
ABURCÁ, abúrc, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) urca, a (se) sui cățărându-se; a (se) ridica.
Cuvinte Vecine:
aburcai = a-bur-cái
aburcam = a-bur-cám
aburcară = a-bur-cá-ră
aburcarăm = a-bur-cá-răm
aburcarăţi = a-bur-cá-răţi
aburcase = a-bur-cá-se
aburcasem = a-bur-cá-sem
aburcaseră = a-bur-cá-se-ră
aburcaserăm = a-bur-cá-se-răm
aburcaserăţi = a-bur-cá-se-răţi
aburcaseşi = a-bur-cá-seşi
aburcat = a-bur-cát
aburcate = a-bur-cá-te
aburcată = a-bur-cá-tă
aburcau = a-bur-cáu
aburcaşi = a-bur-cáşi
aburcaţi = a-bur-cáţi
aburce = a-búr-ce
aburci = a-búrci
aburcând = a-bur-cấnd
aburcă = a-bur-cắ (v.perf.s.)