Despărțirea în silabe a cuvântului "aburce":
aburce = a • búr • ce
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "aburce":ABURCÁ, abúrc, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) urca, a (se) sui cățărându-se, a (se) cățăra; a (se) ridica de jos, de la pământ. – Et. nec. Cf. urca.aburcá (-c, át), vb. – 1. A urca, a sui. – 2. A urca, a ridica. Dintr-un der. vulg. al lat. ŏrior, cf. urca. S-ar putea pleca de la *aboricare; însă dificultatea conservării lui b intervocalic este mare, aproape de nerezolvat. Se poate datora unei reduplicări, rezultat al unui b protetic *bŏrĭcāre de la *ŏrĭcāre, (precum *burere, bustum de la urere), sau al unei compuneri cu ad. Cealaltă ipoteză, emisă de Pușcariu, ZRPh., XXXI, 616 și acceptată de DAR și REW 606, pleacă de la lat. *arboricare < arbor. Explicația nu convinge, nu numai datorită ciudățeniei imaginii, ci și pentru că nu se ține seama de evidenta identitate a lui aburca cu urca și, prin urmare, de necesitatea de a le găsi o origine comună.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
aburcaseră = a-bur-cá-se-răaburcaserăm = a-bur-cá-se-rămaburcaserăţi = a-bur-cá-se-răţiaburcaseşi = a-bur-cá-seşiaburcat = a-bur-cátaburcate = a-bur-cá-teaburcată = a-bur-cá-tăaburcau = a-bur-cáuaburcaşi = a-bur-cáşiaburcaţi = a-bur-cáţiaburce = a-búr-ceaburci = a-búrciaburcând = a-bur-cấndaburcă = a-bur-cắ (v.perf.s.)aburcă = a-búr-că (v.prez.)aburcăm = a-bur-cắmaburea = a-bu-reáabureai = a-bu-reáiabureala = a-bu-reá-laabureală = a-bu-reá-lăabuream = a-bu-reám Cuvinte care au ultima silabă "ce":
abduce = ab-dú-ceabzice = ab-zí-ceace = á-ceaduce = a-dú-ceadventice = ad-ven-tí-cealice = a-lí-ceapendice = a-pén-di-cearhiduce = ar-hi-dú-cearşice = ar-şí-ceartefice = ar-te-fí-ceatroce = a-tró-cebârcoace = bâr-coá-cebărdace = băr-dá-cebibice = bi-bí-ceboace = boá-cebritanice = bri-tá-ni-cebudihace = bu-di-há-cecalce = cál-cecalice = ca-lí-cecarapace = ca-ra-pá-cecarnefice = car-né-fi-ce» vezi toate cuvintele
ABURCÁ, abúrc, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) urca, a (se) sui cățărându-se, a (se) cățăra; a (se) ridica de jos, de la pământ. – Et. nec. Cf. urca.
aburcá (-c, át), vb. – 1. A urca, a sui. – 2. A urca, a ridica. Dintr-un der. vulg. al lat. ŏrior, cf. urca. S-ar putea pleca de la *aboricare; însă dificultatea conservării lui b intervocalic este mare, aproape de nerezolvat. Se poate datora unei reduplicări, rezultat al unui b protetic *bŏrĭcāre de la *ŏrĭcāre, (precum *burere, bustum de la urere), sau al unei compuneri cu ad. Cealaltă ipoteză, emisă de Pușcariu, ZRPh., XXXI, 616 și acceptată de DAR și REW 606, pleacă de la lat. *arboricare < arbor. Explicația nu convinge, nu numai datorită ciudățeniei imaginii, ci și pentru că nu se ține seama de evidenta identitate a lui aburca cu urca și, prin urmare, de necesitatea de a le găsi o origine comună.
Cuvinte Vecine:
aburcaseră = a-bur-cá-se-ră
aburcaserăm = a-bur-cá-se-răm
aburcaserăţi = a-bur-cá-se-răţi
aburcaseşi = a-bur-cá-seşi
aburcat = a-bur-cát
aburcate = a-bur-cá-te
aburcată = a-bur-cá-tă
aburcau = a-bur-cáu
aburcaşi = a-bur-cáşi
aburcaţi = a-bur-cáţi
aburce = a-búr-ce
aburci = a-búrci
aburcând = a-bur-cấnd
aburcă = a-bur-cắ (v.perf.s.)
aburcă = a-búr-că (v.prez.)
aburcăm = a-bur-cắm
aburea = a-bu-reá
abureai = a-bu-reái
abureala = a-bu-reá-la
abureală = a-bu-reá-lă
abuream = a-bu-reám
Cuvinte care au ultima silabă "ce":
abduce = ab-dú-ce
abzice = ab-zí-ce
ace = á-ce
aduce = a-dú-ce
adventice = ad-ven-tí-ce
alice = a-lí-ce
apendice = a-pén-di-ce
arhiduce = ar-hi-dú-ce
arşice = ar-şí-ce
artefice = ar-te-fí-ce
atroce = a-tró-ce
bârcoace = bâr-coá-ce
bărdace = băr-dá-ce
bibice = bi-bí-ce
boace = boá-ce
britanice = bri-tá-ni-ce
budihace = bu-di-há-ce
calce = cál-ce
calice = ca-lí-ce
carapace = ca-ra-pá-ce
carnefice = car-né-fi-ce
» vezi toate cuvintele