acea despărțit în silabe; cum se desparte în silabe acea

Despărțirea în silabe a cuvântului "acea":

acea =  ceá

Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "acea":

ACÉL1, ACEÁ, acei, acele, adj. dem. (antepus) (Arată că ființa, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe, în spațiu sau timp, de vorbitor) Acel om. Acea casă. [Gen.-dat. sg.: acelui, acelei, gen.-dat. pl.: acelor] – Lat. *ecce-illu, ecce-illa.
ACÉL2, ACEÁ, pron. dem. v. acela.
acél, adj. și pron. – Aceea pron. f. (cu sensul n.): de aceea. – Mr. ațel, megl. țelea, istr. țel(a). Formele adj. antepus: acel (f. acea), gen. acelui (f. acelei), pl. acei (f. acele), gen. acelor. Ca adj. postpus și ca pron. capătă un -a enclitic; ca rezultat al acestei adăugiri, se modifică structura fonetică a f. sing. aceia (‹ aceaia ‹ aceaa), care se scrie și aceea. Prezența lui -a în cazurile prevăzute nu s-a respectat strict în limba populară și în poezie. < Lat. ecce ille, devenit *ecce illum sau *eccum illum (Diez, I, 337); Pușcariu, 9; Candrea-Dens., 532; REW 4266; DAR; Sanfeld, Syntaxe, 159-164); cf. it. quello, v. prov., sp. aquel, v. fr. cil, port. aquello. Explicarea lui -a paragogic prezintă incertitudini. Pușcariu, 9 și DAR cred că este rezultatul lui *eccum illum illac (cf. fr. celui-là, friul. kel-la). Această ipoteză este imposibilă, deoarece confundă un tratament presupus a fi romanic cu un fenomen tîrziu din fr., și pentru că pleacă de la o pronunțare primitivă *acelà, greu de admis (dacă s-ar admite, ar fi trebuit să se păstreze, sau să se reducă la pronunțarea gravă, caz în care -a aton trebuia să devină -ă). T. Papahagi, din Morfologia limbii române, 1937, 19, o explică prin fonetică sintactică. Pare mai curînd o propagare a art. f. -a, care în limba veche se aplica și adj. și s. (pădurea verdea, azi pădurea verde; cf. trăsături ale acestei concordanțe absolute în pădurii verzi, care reproduce un mai vechi pădurii verzii, și forme invechite cum ar fi tuturor oamenilor, față de oamenilor buni). Reiese de aici că femeia aceia, datorită nuanței sale dublu demonstrative, și-a conservat dubla articulare, ca alte ori femeia carea, cf. omul carele. Se înțelege mai puțin extinderea de la f. la m. și la cazurile oblice; dar numai dacă se concepe ca art., se explică faptul că, fiind aton, -a nu a devenit -ă. Der. același (f. aceiași), adj. și pron., unde -și reprezintă lat. sic „astfel”, cf. cineși, careși, acestași; în spiritul acestei comparații, cf. expresiile regionale și mai curînd infantile iciașa (‹ aici așa), coleașă (‹ colea așa); acelălalt (var. acel(l)alt), adj. și pron. Cf. cel.
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)

Cuvinte Vecine:

accidenţii = ac-ci-dén-ţii
accidenţilor = ac-ci-dén-ţi-lor
acciz = ac-cíz
accize = ac-cí-ze
accizele = ac-cí-ze-le
accizelor = ac-cí-ze-lor
accizul = ac-cí-zul
accizului = ac-cí-zu-lui
ace = á-ce
ace-de-mare = á-ce-de-má-re
acea = a-ceá
aceasta = a-ceás-ta
această = a-ceás-tă
aceea = a-cé-ea
aceeaşi = a-cé-eaşi
acefal = a-ce-fál
acefale = a-ce-fá-le
acefali = a-ce-fáli
acefalia = a-ce-fa-lí-a
acefalie = a-ce-fa-lí-e
acefaliei = a-ce-fa-lí-ei

Cuvinte care au ultima silabă "cea":

acea = a-ceá
aicea = a-í-cea
atuncea = a-tún-cea
baccea = bac-ceá
bălticea = băl-ti-ceá
boccea = boc-ceá
bucea = bu-ceá
cărticea = căr-ti-ceá
cea = cea
cocea = co-ceá
complăcea = com-plă-ceá
crucea = cru-ceá (v.imperf.)
crucea = crú-cea (s.)
displăcea = dis-plă-ceá
duminecea = du-mi-ne-ceá
falcea = fál-cea
fălcea = făl-ceá
floricea = flo-ri-ceá
harcea-parcea = hár-cea-pár-cea
mucea = mu-ceá
muiercea = mu-iér-cea
» vezi toate cuvintele
0.002s
Ai observatii? × Ai gasit o greseala sau vrei sa ne transmiti o observatie? Multumim pentru mesaj! Iti vom raspunde curand.
Trimite