Despărțirea în silabe a cuvântului "acolitei":
acolitei = a • co • lí • tei
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "acolitei":ACOLÍT, -Ă, acoliți, -te, subst. 1. S. m. și f. Persoană care urmează, care ajută pe cineva (într-o acțiune, într-un domeniu de activitate). ♦ Părtaș, complice la o uneltire (criminală). 2. S. m. Slujitor de rang inferior din clerul catolic, având atribuții legate de cult. – Din fr. acolyte.ACOLÍT s.m. și f. Cel care ajută pe cineva (într-o acțiune). ♦ Părtaș al cuiva la uneltiri sau la acțiuni criminale. // s.m. 1. Ajutor al preotului în cultul catolic. 2. Divinitate secundară care însoțește o divinitate principală. [< fr. acolyte, cf. gr. akolythos – servitor, însoțitor].ACOLÍT, acoliți, s. m. 1. Persoană care urmează, care ajută pe cineva (într-o acțiune, într-un domeniu de activitate). ♦ Părtaș la uneltiri și acțiuni criminale. 2. Slujitor din clerul inferior, azi numai în biserica romano-catolică. – Fr. acolyte.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
acolisiserăţi = a-co-li-sí-se-răţiacolisiseşi = a-co-li-sí-seşiacolisit = a-co-li-sítacolisite = a-co-li-sí-teacolisită = a-co-li-sí-tăacolisişi = a-co-li-síşiacolisiţi = a-co-li-síţiacolit = a-co-lítacolita = a-co-lí-taacolite = a-co-lí-teacolitei = a-co-lí-teiacolitele = a-co-lí-te-leacolitelor = a-co-lí-te-loracolitul = a-co-lí-tulacolitului = a-co-lí-tu-luiacolită = a-co-lí-tăacoliţi = a-co-líţiacoliţii = a-co-lí-ţiiacoliţilor = a-co-lí-ţi-loracologia = a-co-lo-gí-aacologie = a-co-lo-gí-e Cuvinte care au ultima silabă "tei":
botei = bo-téi (s.)botei = bó-tei (s.)castei = cás-teiciritei = ci-ri-téicoastei = coás-teicotei = co-téi (s.)cotei = có-tei (s.)cristei = cris-téifustei = fús-teigrecotei = gre-co-téigroştei = groş-téiiarba-broaştei = iár-ba-broáş-teiiarba-ciutei = iár-ba-ciú-teiizma-broaştei = íz-ma-broáş-teilaba-gâştei = lá-ba-gấş-teilâna-broaştei = lấ-na-broáş-teimăseaua-ciutei = mă-seá-ua-ciú-teimătasea-broaştei = mă-tá-sea-broáş-teimatei = má-teiparascântei = pa-ra-scân-téi (struct.)parascântei = pa-ras-cân-téi» vezi toate cuvintele
ACOLÍT, -Ă, acoliți, -te, subst. 1. S. m. și f. Persoană care urmează, care ajută pe cineva (într-o acțiune, într-un domeniu de activitate). ♦ Părtaș, complice la o uneltire (criminală). 2. S. m. Slujitor de rang inferior din clerul catolic, având atribuții legate de cult. – Din fr. acolyte.
ACOLÍT s.m. și f. Cel care ajută pe cineva (într-o acțiune). ♦ Părtaș al cuiva la uneltiri sau la acțiuni criminale. // s.m. 1. Ajutor al preotului în cultul catolic. 2. Divinitate secundară care însoțește o divinitate principală. [< fr. acolyte, cf. gr. akolythos – servitor, însoțitor].
ACOLÍT, acoliți, s. m. 1. Persoană care urmează, care ajută pe cineva (într-o acțiune, într-un domeniu de activitate). ♦ Părtaș la uneltiri și acțiuni criminale. 2. Slujitor din clerul inferior, azi numai în biserica romano-catolică. – Fr. acolyte.
Cuvinte Vecine:
acolisiserăţi = a-co-li-sí-se-răţi
acolisiseşi = a-co-li-sí-seşi
acolisit = a-co-li-sít
acolisite = a-co-li-sí-te
acolisită = a-co-li-sí-tă
acolisişi = a-co-li-síşi
acolisiţi = a-co-li-síţi
acolit = a-co-lít
acolita = a-co-lí-ta
acolite = a-co-lí-te
acolitei = a-co-lí-tei
acolitele = a-co-lí-te-le
acolitelor = a-co-lí-te-lor
acolitul = a-co-lí-tul
acolitului = a-co-lí-tu-lui
acolită = a-co-lí-tă
acoliţi = a-co-líţi
acoliţii = a-co-lí-ţii
acoliţilor = a-co-lí-ţi-lor
acologia = a-co-lo-gí-a
acologie = a-co-lo-gí-e
Cuvinte care au ultima silabă "tei":
botei = bo-téi (s.)
botei = bó-tei (s.)
castei = cás-tei
ciritei = ci-ri-téi
coastei = coás-tei
cotei = co-téi (s.)
cotei = có-tei (s.)
cristei = cris-téi
fustei = fús-tei
grecotei = gre-co-téi
groştei = groş-téi
iarba-broaştei = iár-ba-broáş-tei
iarba-ciutei = iár-ba-ciú-tei
izma-broaştei = íz-ma-broáş-tei
laba-gâştei = lá-ba-gấş-tei
lâna-broaştei = lấ-na-broáş-tei
măseaua-ciutei = mă-seá-ua-ciú-tei
mătasea-broaştei = mă-tá-sea-broáş-tei
matei = má-tei
parascântei = pa-ra-scân-téi (struct.)
parascântei = pa-ras-cân-téi
» vezi toate cuvintele