Despărțirea în silabe a cuvântului "adiacenta":
adiacentă = a • di • a • cén • tă
adiacenţa = a • di • a • cén • ţa
adiacenţă = a • di • a • cén • ţă
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "adiacenta":ADIACÉNT, -Ă, adiacenți, -te, adj. 1. (În sintagma) Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf, o latură comună și se află de o parte și de alta a laturii comune. 2. Care se înrudește, se învecinează. [Pr.: -di-a-] – Din fr. adjacent, lat. adjacens, -ntis.ADIACÉNT, -Ă, adiacenți, -te, adj. (Livresc) Alăturat; înrudit. ◊ (Geom.) Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf și o latură comună. [Pr.: -di-a-] – Fr. adjacent (lat. lit. adjacens, -ntis).» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
adiabatic = a-di-a-bá-ticadiabatice = a-di-a-bá-ti-ceadiabatici = a-di-a-bá-ticiadiabatică = a-di-a-bá-ti-căadiabatism = a-dia-ba-tísmadiabatismul = a-dia-ba-tís-muladiabatismului = a-dia-ba-tís-mu-luiadiabată = a-di-a-bá-tăadiacent = a-di-a-céntadiacente = a-di-a-cén-teadiacentă = a-di-a-cén-tăadiacenţa = a-di-a-cén-ţaadiacenţe = a-di-a-cén-ţeadiacenţei = a-di-a-cén-ţeiadiacenţi = a-di-a-cénţiadiacenţă = a-di-a-cén-ţăadiaforetic = a-dia-fo-ré-ticadiaforetice = a-dia-fo-ré-ti-ceadiaforetici = a-dia-fo-ré-ticiadiaforetică = a-dia-fo-ré-ti-căadiaforeza = a-dia-fo-ré-za Cuvinte care au ultima silabă "tă" / "ţa" / "ţă":
aberantă = a-be-rán-tăabilită = a-bi-li-tắablactă = a-blac-tắabsentă = ab-sen-tắ (v.perf.s.)absentă = ab-sén-tă (adj.)absolventă = ab-sol-vén-tăabstinentă = ab-sti-nén-tăabundentă = a-bun-dén-tăacantă = a-cán-tăacarinată = a-ca-ri-ná-tăacceptă = ac-cep-tắ (v.perf.s.)acceptă = ac-cép-tă (v.prez.)acceptantă = ac-cep-tán-tăaccidentă = ac-ci-den-tắaceastă = a-ceás-tăachită = a-chi-tắ (v.perf.s.)achită = a-chí-tă (v.prez.)acidorezistentă = a-ci-do-re-zis-tén-tăaclimată = a-cli-ma-tắacolită = a-co-lí-tăacontă = a-con-tắ» vezi toate cuvintele
ADIACÉNT, -Ă, adiacenți, -te, adj. 1. (În sintagma) Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf, o latură comună și se află de o parte și de alta a laturii comune. 2. Care se înrudește, se învecinează. [Pr.: -di-a-] – Din fr. adjacent, lat. adjacens, -ntis.
ADIACÉNT, -Ă, adiacenți, -te, adj. (Livresc) Alăturat; înrudit. ◊ (Geom.) Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf și o latură comună. [Pr.: -di-a-] – Fr. adjacent (lat. lit. adjacens, -ntis).
Cuvinte Vecine:
adiabatic = a-di-a-bá-tic
adiabatice = a-di-a-bá-ti-ce
adiabatici = a-di-a-bá-tici
adiabatică = a-di-a-bá-ti-că
adiabatism = a-dia-ba-tísm
adiabatismul = a-dia-ba-tís-mul
adiabatismului = a-dia-ba-tís-mu-lui
adiabată = a-di-a-bá-tă
adiacent = a-di-a-cént
adiacente = a-di-a-cén-te
adiacentă = a-di-a-cén-tă
adiacenţa = a-di-a-cén-ţa
adiacenţe = a-di-a-cén-ţe
adiacenţei = a-di-a-cén-ţei
adiacenţi = a-di-a-cénţi
adiacenţă = a-di-a-cén-ţă
adiaforetic = a-dia-fo-ré-tic
adiaforetice = a-dia-fo-ré-ti-ce
adiaforetici = a-dia-fo-ré-tici
adiaforetică = a-dia-fo-ré-ti-că
adiaforeza = a-dia-fo-ré-za
Cuvinte care au ultima silabă "tă" / "ţa" / "ţă":
aberantă = a-be-rán-tă
abilită = a-bi-li-tắ
ablactă = a-blac-tắ
absentă = ab-sen-tắ (v.perf.s.)
absentă = ab-sén-tă (adj.)
absolventă = ab-sol-vén-tă
abstinentă = ab-sti-nén-tă
abundentă = a-bun-dén-tă
acantă = a-cán-tă
acarinată = a-ca-ri-ná-tă
acceptă = ac-cep-tắ (v.perf.s.)
acceptă = ac-cép-tă (v.prez.)
acceptantă = ac-cep-tán-tă
accidentă = ac-ci-den-tắ
această = a-ceás-tă
achită = a-chi-tắ (v.perf.s.)
achită = a-chí-tă (v.prez.)
acidorezistentă = a-ci-do-re-zis-tén-tă
aclimată = a-cli-ma-tắ
acolită = a-co-lí-tă
acontă = a-con-tắ
» vezi toate cuvintele