aerul despărțit în silabe; cum se desparte în silabe aerul

Despărțirea în silabe a cuvântului "aerul":

aerul = á  e  rul

Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "aerul":

ÁER1 s. n. 1. Amestec de gaze care alcătuiesc straturile inferioare ale atmosferei și care este absolut necesar vietăților aerobe. ◊ Aer lichid = lichid obținut prin răcirea aerului până sub temperatura de -183°C la presiune normală și folosit pentru separarea elementelor sale componente. Aer comprimat = aer la presiuni mai mari decât presiunea atmosferică obținut cu compresoarele. Aer condiționat = sistem de ventilație a aerului din încăperi în scopul păstrării proprietăților fizice normale ale acestuia. ◊ Loc. adv. La (sau în) aer (liber) = într-un loc neacoperit, afară. ◊ Expr. A lua aer = a ieși din casă pentru a respira aer curat. 2. Văzduh, atmosferă. ◊ Expr. A fi (sau a se simți) ceva în aer = a exista semne că se pregătește ceva (în ascuns). A fi (sau a rămâne) în aer = a se afla într-o situație critică, a nu avea nici o perspectivă. 3. Înfățișare, aspect, expresie. ◊ Expr. A avea aerul că... (sau să...) = a da impresia că... A-și da (sau a-și lua) aere = a lua o atitudine de superioritate; a se îngâmfa, a se făli. [Pl.: (în expr.) aere] – Lat. aer, aeris (și cu înțelesurile fr. air).
ÁER2, aere, s. n. (Bis.) 1. Bucată de stofă sau de pânză, de obicei pictată sau țesută cu imaginea lui Cristos mort, cu care se acoperă vasele liturgice. 2. Epitaf (2). – Din ngr. aēr.
áer (áere), s. n. – 1. Văzduh. – 2. Aspect, înfățișare. – Mr., megl. aeru. În mr. și aera (‹ ngr. ἀέρας). Lat. āēr (Pușcariu 43; REW 240; DAR); cf. alb. ajër, it. aria, (ven. aiere, sard. aera, engad. ajer), prov., sp. aire, fr. air, v. sp. aer, port. ar. Sensul 2 este împrumutat din fr. A intrat în conflict cu contribuțiile neol., a căror bază este identică; astfel, aera pare să se întemeieze pe aer, dar reproduce fr. aérer etc. Nu mai menționăm numeroasele der. neol. referitoare la aviație. Der. aera, vb. (a aerisi), din fr.; aereală, s. f. (esență); aerel, s. n. (assa foetida); aeresc, adj. (aerian); aerian, adj.; aerisi, vb.; din ngr. ἀερίζω (Gáldi 138); aeriseală, s. f. (aerisire); aeronaut, s. m.; aeroplan, s. n.; aeros, adj. (aerian, vaporos).
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)

Cuvinte Vecine:

aerovehicule = a-e-ro-ve-hí-cu-le
aerovehiculele = a-e-ro-ve-hí-cu-le-le
aerovehiculelor = a-e-ro-ve-hí-cu-le-lor
aerovehiculul = a-e-ro-ve-hí-cu-lul
aerovehiculului = a-e-ro-ve-hí-cu-lu-lui
aerozina = a-e-ro-zí-na
aerozine = a-e-ro-zí-ne
aerozinei = a-e-ro-zí-nei
aerozină = a-e-ro-zí-nă
aeroşi = a-e-róşi
aerul = á-e-rul
aerului = á-e-ru-lui
aerând = a-e-rấnd
aeră = a-e-rắ
aerăm = a-e-rắm
aerări = a-e-rắri
aerării = a-e-rắ-rii
aezi = a-ézi
aezii = a-é-zii
aezilor = a-é-zi-lor
afabil = a-fá-bil

Cuvinte care au ultima silabă "rul":

adevărul = a-de-vắ-rul
aerul = á-e-rul
autorul = a-u-tó-rul
bărcarul = băr-cá-rul
birul = bí-rul
bouarul = bo-uá-rul
bucătarul = bu-că-tá-rul
bujorul = bu-jó-rul
cancerul = cán-ce-rul
conducătorul = con-du-că-tó-rul
cuptorul = cup-tó-rul
curul = cu-rúl (adj.)
curul = cú-rul (s.)
darul = dá-rul
dicţionarul = dic-ţi-o-ná-rul
dimprejurul = dim-pre-jú-rul
fluierul = flú-ie-rul
gerul = gé-rul
herul = he-rúl
ilustratorul = i-lus-tra-tó-rul
împrejurul = îm-pre-jú-rul
» vezi toate cuvintele
0.001s
Ai observatii? × Ai gasit o greseala sau vrei sa ne transmiti o observatie? Multumim pentru mesaj! Iti vom raspunde curand.
Trimite