Despărțirea în silabe a cuvântului "aiurea":
aiurea = a • iú • rea
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "aiurea":AIÚREA adv., adj. 1. Adv. În alt loc, în altă parte; undeva, altundeva. ◊ Într-aiurea = fără țintă; la întâmplare. ◊ Expr. A vorbi aiurea = a vorbi fără rost, a bâigui. ◊ (Cu valoare de interj. fam.) Aiurea! N-ai dreptate. 2. Adj. (Fam.) Zăpăcit, aiurit, cu capu-n nori. [Pr.: a-iu-. – Var.: aiúre adv.] – Lat. aliubi + re + a.AIURÍ vb. IV. v. aiura.aiúrea, adv. – 1. În altă parte, undeva. – 2. Cu capul în nori, în mod inconștient. – Var. aiuri, aiure. – Mr. (n)al’iurea, megl. l’urea, istr. (a)l’ure. Compunere ale cărei elemente nu sînt complet clare. Prima parte trebuie să fie ălῑbῑ „în altă parte”, pentru rezultatul căreia cf. iu. A doua parte este mai dificil de explicat. Plecînd de la analogia cu ubivis „oriunde vrei”, se poate presupune că este vorba de forma vulg. a lui vis, adică *volet (Bourciez 79) redus datorită folosirii sale enclitice (cf. pronunțarea actuală a acestui vb. în rom.: (v)om, (v)eți, (v)or). În orice caz, grupul final -re fie că reprezintă lat. *(vo)let fie că are altă origine, apare în mai multe formațiuni adv. rom., cf. altminteri, pretutindeni (‹ pretutindere), oare. Pentru rom. s-ar putea explica formarea lui aiurea și pe baza lui *ubi volet, construcție cu totul paralelă cu ubivis; însă formele dialectale presupun prezența lui alibi. În mod normal, explicațiile anterioare pleacă de la aliubi (Crețu 305; Candrea-Dens., 29; REW 347; Drăganu, Dacor., IX, 265) și de la corespondența sau analogia cu fr. ailleurs, v. sp. alubre, port., gal. alhur. Este posibil, totuși, să fie întîmplătoare coincidența între aceste limbi și rom., căci forma *aliore care se postulează în cazul acestor limbi (REW 347; Gamillscheg 21) nu ar putea da rezultatul rom. Dificultatea cea mai mare este la -re care s-a încercat explicată prin lat. libet, puțin probabil. Cipariu, Gram., 364, urmat de Scriban, pleacă de la lat. aliorsum, care pare și mai dificil. Popescu-Ciocănel derivă vb. aiuri de la tc. hayir „stupefiat”. Der. aiura (var. aiuri), vb. (a delira); aiureală, s. f. (delir, extravaganță; Arg., somn, acțiunea de a dormi); aiurit, s. m. (fam., nebun, prost); aiuritor, adj. (delirant). Pentru specializarea sensurilor lui aiura, față de aiuri, cf. Iordan, BF, II, 63.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
aiuraseră = a-iu-rá-se-răaiuraserăm = a-iu-rá-se-rămaiuraserăţi = a-iu-rá-se-răţiaiuraseşi = a-iu-rá-seşiaiurat = a-iu-rátaiurate = a-iu-rá-teaiurată = a-iu-rá-tăaiurau = a-iu-ráuaiuraşi = a-iu-ráşiaiuraţi = a-iu-ráţiaiurea = a-iú-reaaiureala = a-iu-reá-laaiureală = a-iu-reá-lăaiurează = a-iu-reá-zăaiureli = a-iu-réliaiurelii = a-iu-ré-liiaiurelile = a-iu-ré-li-leaiurelilor = a-iu-ré-li-loraiurez = a-iu-rézaiureze = a-iu-ré-zeaiurezi = a-iu-rézi Cuvinte care au ultima silabă "rea":
abrevierea = a-bre-vi-é-reaadaptarea = a-dap-tá-reaadăugarea = a-dă-u-gá-reaadministrarea = ad-mi-nis-trá-reaaiurea = a-iú-reaalăturarea = a-lă-tu-rá-reaalăturea = a-lắ-tu-reaalocurea = a-ló-cu-reaaltminterea = al-tmín-te-reaaltminterea = alt-mín-te-rea (struct.)apărea = a-pă-reáaşijderea = a-şíj-de-reaatingerea = a-tín-ge-reabăgarea = bă-gá-reabrumărea = bru-mă-reábucherea = bu-che-reácărarea = că-rá-reacercetarea = cer-ce-tá-reacingătoarea = cin-gă-toá-reacitarea = ci-ta-reá (s.)citarea = ci-tá-rea (s.)» vezi toate cuvintele
AIÚREA adv., adj. 1. Adv. În alt loc, în altă parte; undeva, altundeva. ◊ Într-aiurea = fără țintă; la întâmplare. ◊ Expr. A vorbi aiurea = a vorbi fără rost, a bâigui. ◊ (Cu valoare de interj. fam.) Aiurea! N-ai dreptate. 2. Adj. (Fam.) Zăpăcit, aiurit, cu capu-n nori. [Pr.: a-iu-. – Var.: aiúre adv.] – Lat. aliubi + re + a.
AIURÍ vb. IV. v. aiura.
aiúrea, adv. – 1. În altă parte, undeva. – 2. Cu capul în nori, în mod inconștient. – Var. aiuri, aiure. – Mr. (n)al’iurea, megl. l’urea, istr. (a)l’ure. Compunere ale cărei elemente nu sînt complet clare. Prima parte trebuie să fie ălῑbῑ „în altă parte”, pentru rezultatul căreia cf. iu. A doua parte este mai dificil de explicat. Plecînd de la analogia cu ubivis „oriunde vrei”, se poate presupune că este vorba de forma vulg. a lui vis, adică *volet (Bourciez 79) redus datorită folosirii sale enclitice (cf. pronunțarea actuală a acestui vb. în rom.: (v)om, (v)eți, (v)or). În orice caz, grupul final -re fie că reprezintă lat. *(vo)let fie că are altă origine, apare în mai multe formațiuni adv. rom., cf. altminteri, pretutindeni (‹ pretutindere), oare. Pentru rom. s-ar putea explica formarea lui aiurea și pe baza lui *ubi volet, construcție cu totul paralelă cu ubivis; însă formele dialectale presupun prezența lui alibi. În mod normal, explicațiile anterioare pleacă de la aliubi (Crețu 305; Candrea-Dens., 29; REW 347; Drăganu, Dacor., IX, 265) și de la corespondența sau analogia cu fr. ailleurs, v. sp. alubre, port., gal. alhur. Este posibil, totuși, să fie întîmplătoare coincidența între aceste limbi și rom., căci forma *aliore care se postulează în cazul acestor limbi (REW 347; Gamillscheg 21) nu ar putea da rezultatul rom. Dificultatea cea mai mare este la -re care s-a încercat explicată prin lat. libet, puțin probabil. Cipariu, Gram., 364, urmat de Scriban, pleacă de la lat. aliorsum, care pare și mai dificil. Popescu-Ciocănel derivă vb. aiuri de la tc. hayir „stupefiat”. Der. aiura (var. aiuri), vb. (a delira); aiureală, s. f. (delir, extravaganță; Arg., somn, acțiunea de a dormi); aiurit, s. m. (fam., nebun, prost); aiuritor, adj. (delirant). Pentru specializarea sensurilor lui aiura, față de aiuri, cf. Iordan, BF, II, 63.
Cuvinte Vecine:
aiuraseră = a-iu-rá-se-ră
aiuraserăm = a-iu-rá-se-răm
aiuraserăţi = a-iu-rá-se-răţi
aiuraseşi = a-iu-rá-seşi
aiurat = a-iu-rát
aiurate = a-iu-rá-te
aiurată = a-iu-rá-tă
aiurau = a-iu-ráu
aiuraşi = a-iu-ráşi
aiuraţi = a-iu-ráţi
aiurea = a-iú-rea
aiureala = a-iu-reá-la
aiureală = a-iu-reá-lă
aiurează = a-iu-reá-ză
aiureli = a-iu-réli
aiurelii = a-iu-ré-lii
aiurelile = a-iu-ré-li-le
aiurelilor = a-iu-ré-li-lor
aiurez = a-iu-réz
aiureze = a-iu-ré-ze
aiurezi = a-iu-rézi
Cuvinte care au ultima silabă "rea":
abrevierea = a-bre-vi-é-rea
adaptarea = a-dap-tá-rea
adăugarea = a-dă-u-gá-rea
administrarea = ad-mi-nis-trá-rea
aiurea = a-iú-rea
alăturarea = a-lă-tu-rá-rea
alăturea = a-lắ-tu-rea
alocurea = a-ló-cu-rea
altminterea = al-tmín-te-rea
altminterea = alt-mín-te-rea (struct.)
apărea = a-pă-reá
aşijderea = a-şíj-de-rea
atingerea = a-tín-ge-rea
băgarea = bă-gá-rea
brumărea = bru-mă-reá
bucherea = bu-che-reá
cărarea = că-rá-rea
cercetarea = cer-ce-tá-rea
cingătoarea = cin-gă-toá-rea
citarea = ci-ta-reá (s.)
citarea = ci-tá-rea (s.)
» vezi toate cuvintele