Despărțirea în silabe a cuvântului "apoteozei":
apoteozei = a • po • te • ó • zei
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "apoteozei":APOTEÓZĂ, apoteoze, s. f. (În antichitatea greco-romană) Solemnitate, festivitate prin care un erou sau un împărat era zeificat. ♦ Fig. Onoruri extraordinare aduse cuiva; preamărire, slăvire, glorificare. [Pr.: -te-o-] – Din fr. apothéose, lat. apotheosis.APOTEÓZĂ s.f. (Ant.) Trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor; zeificare, divinizare. ♦ (Fig.) Onoruri extraordinare aduse cuiva; slăvire, glorificare. ♦ Denumire a scenelor finale cu caracter solemn și triumfal din opere sau balete; încheiere solemnă a unei piese muzicale. [< fr. apothéose, cf. lat., gr. apotheosis – trecere în rândul zeilor].APOTEÓZĂ, apoteoze, s. f. (În antichitatea greco-romană) Divinizare a unui erou sau a unui împărat. ♦ Fig. Preamărire, slăvire, glorificare. [Pr.: -te-o-] – Fr. apothéose (lat. lit. apotheosis).» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
apoteozaserăţi = a-po-te-o-zá-se-răţiapoteozaseşi = a-po-te-o-zá-seşiapoteozat = a-po-te-o-zátapoteozate = a-po-te-o-zá-teapoteozată = a-po-te-o-zá-tăapoteozau = a-po-te-o-záuapoteozaşi = a-po-te-o-záşiapoteozaţi = a-po-te-o-záţiapoteoze = a-po-te-ó-zeapoteozează = a-po-te-o-zeá-zăapoteozei = a-po-te-ó-zeiapoteozele = a-po-te-ó-ze-leapoteozelor = a-po-te-ó-ze-lorapoteozez = a-po-te-o-zézapoteozeze = a-po-te-o-zé-zeapoteozezi = a-po-te-o-zéziapoteozând = a-po-te-o-zấndapoteoză = a-po-te-o-zắ (v.perf.s.)apoteoză = a-po-te-ó-ză (s.)apoteozăm = a-po-te-o-zắmapoteozări = a-po-te-o-zắri
APOTEÓZĂ, apoteoze, s. f. (În antichitatea greco-romană) Solemnitate, festivitate prin care un erou sau un împărat era zeificat. ♦ Fig. Onoruri extraordinare aduse cuiva; preamărire, slăvire, glorificare. [Pr.: -te-o-] – Din fr. apothéose, lat. apotheosis.
APOTEÓZĂ s.f. (Ant.) Trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor; zeificare, divinizare. ♦ (Fig.) Onoruri extraordinare aduse cuiva; slăvire, glorificare. ♦ Denumire a scenelor finale cu caracter solemn și triumfal din opere sau balete; încheiere solemnă a unei piese muzicale. [< fr. apothéose, cf. lat., gr. apotheosis – trecere în rândul zeilor].
APOTEÓZĂ, apoteoze, s. f. (În antichitatea greco-romană) Divinizare a unui erou sau a unui împărat. ♦ Fig. Preamărire, slăvire, glorificare. [Pr.: -te-o-] – Fr. apothéose (lat. lit. apotheosis).
Cuvinte Vecine:
apoteozaserăţi = a-po-te-o-zá-se-răţi
apoteozaseşi = a-po-te-o-zá-seşi
apoteozat = a-po-te-o-zát
apoteozate = a-po-te-o-zá-te
apoteozată = a-po-te-o-zá-tă
apoteozau = a-po-te-o-záu
apoteozaşi = a-po-te-o-záşi
apoteozaţi = a-po-te-o-záţi
apoteoze = a-po-te-ó-ze
apoteozează = a-po-te-o-zeá-ză
apoteozei = a-po-te-ó-zei
apoteozele = a-po-te-ó-ze-le
apoteozelor = a-po-te-ó-ze-lor
apoteozez = a-po-te-o-zéz
apoteozeze = a-po-te-o-zé-ze
apoteozezi = a-po-te-o-zézi
apoteozând = a-po-te-o-zấnd
apoteoză = a-po-te-o-zắ (v.perf.s.)
apoteoză = a-po-te-ó-ză (s.)
apoteozăm = a-po-te-o-zắm
apoteozări = a-po-te-o-zắri