Despărțirea în silabe a cuvântului "atributul":
atributul = a • tri • bú • tul
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "atributul":ATRIBÚT, atribute, s. n. 1. Însușire (esențială) a unui obiect. ♦ (Concr.) Semn distinctiv, simbol. 2. Parte secundară a propoziției, care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. – Din fr. attribut, lat. attributum.ATRIBÚT s.n. 1. Însușire esențială proprie unui obiect, unui fenomen etc. ♦ Semn distinctiv, simbol. 2. Parte secundară de propoziție, care determină un substantiv sau un substitut al acestuia. [< lat.sc. attributum, cf. fr. attribut].ATRIBÚT, atribute, s. n. 1. Însușire inseparabilă a unui obiect sau a unui fenomen, fără de care ele nu pot să existe. ♦ (Concr.) Simbol, semn distinctiv, emblemă. 2. Parte secundară a propoziției, care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. – Fr. attribut (lat. lit. attributum).» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
atributale = a-tri-bu-tá-leatributali = a-tri-bu-táliatributală = a-tri-bu-tá-lăatribute = a-tri-bú-teatributele = a-tri-bú-te-leatributelor = a-tri-bú-te-loratributiv = a-tri-bu-tívatributive = a-tri-bu-tí-veatributivi = a-tri-bu-tíviatributivă = a-tri-bu-tí-văatributul = a-tri-bú-tulatributului = a-tri-bú-tu-luiatribuţia = a-tri-bú-ţi-aatribuţie = a-tri-bú-ţi-eatribuţiei = a-tri-bú-ţi-eiatribuţii = a-tri-bú-ţiiatribuţiile = a-tri-bú-ţi-i-leatribuţiilor = a-tri-bú-ţi-i-loratrii = á-triiatriile = á-tri-i-leatriilor = á-tri-i-lor Cuvinte care au ultima silabă "tul":
accentul = ac-cén-tulacompaniamentul = a-com-pa-ni-a-mén-tulactul = ác-tulagentul = a-gén-tulalfabetul = al-fa-bé-tulalineatul = a-li-ne-á-tulaltul = ál-tulaspectul = as-péc-tulatributul = a-tri-bú-tulbăiatul = bă-iá-tulbărbatul = băr-bá-tulbâtul = bấ-tulbrevetul = bre-vé-tulbutul = bú-tulcaietul = ca-ié-tulcapătul = cá-pă-tulcapitul = ca-pí-tulcatul = cá-tulcâtul = cấ-tulclimatul = cli-má-tulcoeficientul = co-e-fi-ci-én-tul» vezi toate cuvintele
ATRIBÚT, atribute, s. n. 1. Însușire (esențială) a unui obiect. ♦ (Concr.) Semn distinctiv, simbol. 2. Parte secundară a propoziției, care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. – Din fr. attribut, lat. attributum.
ATRIBÚT s.n. 1. Însușire esențială proprie unui obiect, unui fenomen etc. ♦ Semn distinctiv, simbol. 2. Parte secundară de propoziție, care determină un substantiv sau un substitut al acestuia. [< lat.sc. attributum, cf. fr. attribut].
ATRIBÚT, atribute, s. n. 1. Însușire inseparabilă a unui obiect sau a unui fenomen, fără de care ele nu pot să existe. ♦ (Concr.) Simbol, semn distinctiv, emblemă. 2. Parte secundară a propoziției, care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. – Fr. attribut (lat. lit. attributum).
Cuvinte Vecine:
atributale = a-tri-bu-tá-le
atributali = a-tri-bu-táli
atributală = a-tri-bu-tá-lă
atribute = a-tri-bú-te
atributele = a-tri-bú-te-le
atributelor = a-tri-bú-te-lor
atributiv = a-tri-bu-tív
atributive = a-tri-bu-tí-ve
atributivi = a-tri-bu-tívi
atributivă = a-tri-bu-tí-vă
atributul = a-tri-bú-tul
atributului = a-tri-bú-tu-lui
atribuţia = a-tri-bú-ţi-a
atribuţie = a-tri-bú-ţi-e
atribuţiei = a-tri-bú-ţi-ei
atribuţii = a-tri-bú-ţii
atribuţiile = a-tri-bú-ţi-i-le
atribuţiilor = a-tri-bú-ţi-i-lor
atrii = á-trii
atriile = á-tri-i-le
atriilor = á-tri-i-lor
Cuvinte care au ultima silabă "tul":
accentul = ac-cén-tul
acompaniamentul = a-com-pa-ni-a-mén-tul
actul = ác-tul
agentul = a-gén-tul
alfabetul = al-fa-bé-tul
alineatul = a-li-ne-á-tul
altul = ál-tul
aspectul = as-péc-tul
atributul = a-tri-bú-tul
băiatul = bă-iá-tul
bărbatul = băr-bá-tul
bâtul = bấ-tul
brevetul = bre-vé-tul
butul = bú-tul
caietul = ca-ié-tul
capătul = cá-pă-tul
capitul = ca-pí-tul
catul = cá-tul
câtul = cấ-tul
climatul = cli-má-tul
coeficientul = co-e-fi-ci-én-tul
» vezi toate cuvintele