banuita despărțit în silabe; cum se desparte în silabe banuita

Despărțirea în silabe a cuvântului "banuita":

bănuită = bă  nu  í  tă

Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "banuita":

BĂNUÍT, -Ă, bănuiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este presupus vinovat; suspect. ♦ (Substantivat) Persoană presupusă a fi săvârșit o infracțiune, fără a exista însă dovezi îndestulătoare pentru a putea fi pusă sub învinuire. 2. (Reg.) Supărat, mâhnit. – V. bănui.
BĂNUÍT, -Ă, bănuiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Asupra căruia se îndreaptă bănuieli; suspectat. 2. (Reg.) Supărat, mâhnit. Nu fi, bade, bănuit, Ți-a fost plugul hârbuit (ȘEZ.). – V. bănui.
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)

Cuvinte Vecine:

bănuisem = bă-nu-í-sem
bănuiseră = bă-nu-í-se-ră
bănuiserăm = bă-nu-í-se-răm
bănuiserăţi = bă-nu-í-se-răţi
bănuiseşi = bă-nu-í-seşi
bănuit = bă-nu-ít
bănuite = bă-nu-í-te
bănuitoare = bă-nu-i-toá-re
bănuitor = bă-nu-i-tór
bănuitori = bă-nu-i-tóri
bănuită = bă-nu-í-tă
bănuişi = bă-nu-íşi
bănuiţi = bă-nu-íţi
bănuţ = bă-núţ
bănuţei = bă-nu-ţéi
bănuţeii = bă-nu-ţé-ii
bănuţeilor = bă-nu-ţé-i-lor
bănuţel = bă-nu-ţél
bănuţelul = bă-nu-ţé-lul
bănuţelului = bă-nu-ţé-lu-lui
bănuţi = bă-núţi

Cuvinte care au ultima silabă "":

aberantă = a-be-rán-tă
abilită = a-bi-li-tắ
ablactă = a-blac-tắ
absentă = ab-sen-tắ (v.perf.s.)
absentă = ab-sén-tă (adj.)
absolventă = ab-sol-vén-tă
abstinentă = ab-sti-nén-tă
abundentă = a-bun-dén-tă
acantă = a-cán-tă
acarinată = a-ca-ri-ná-tă
acceptă = ac-cep-tắ (v.perf.s.)
acceptă = ac-cép-tă (v.prez.)
acceptantă = ac-cep-tán-tă
accidentă = ac-ci-den-tắ
această = a-ceás-tă
achită = a-chi-tắ (v.perf.s.)
achită = a-chí-tă (v.prez.)
acidorezistentă = a-ci-do-re-zis-tén-tă
aclimată = a-cli-ma-tắ
acolită = a-co-lí-tă
acontă = a-con-tắ
» vezi toate cuvintele
0.001s
Ai observatii? × Ai gasit o greseala sau vrei sa ne transmiti o observatie? Multumim pentru mesaj! Iti vom raspunde curand.
Trimite