Despărțirea în silabe a cuvântului "batatoreau":

bătătoreau = bă • tă • to • reáu

Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "batatoreau":

BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. Tranz. A bate un teren spre a-l face tare și neted; a bătuci. ♦ Refl. A se umple de bătături (2). – Din bătătură.

bătătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 să bătătoreáscă

bătălăului = bă-tă-lắ-u-lui

bătătoare = bă-tă-toá-re

bătătoarea = bă-tă-toá-rea

bătătoarele = bă-tă-toá-re-le

bătătoarelor = bă-tă-toá-re-lor

bătător = bă-tă-tór

bătătorea = bă-tă-to-reá

bătătoreai = bă-tă-to-reái

bătătoream = bă-tă-to-reám

bătătorească = bă-tă-to-reás-că

bătătoreau = bă-tă-to-reáu

bătătoreaţi = bă-tă-to-reáţi

bătătoresc = bă-tă-to-résc

bătătoreşte = bă-tă-to-réş-te

bătătoreşti = bă-tă-to-réşti

bătători = bă-tă-to-rí (v.inf./v.perf.s.)

bătători = bă-tă-tóri (s./adj.)

bătătorii = bă-tă-to-ríi (v.perf.s.)

bătătorii = bă-tă-tó-rii (s.)

bătătorile = bă-tă-tó-ri-le

bătătorilor = bă-tă-tó-ri-lor