Despărțirea în silabe a cuvântului "bucelei":
bucelei = bu • cé • lei
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "bucelei":BUCEÁ, bucele, s. f. 1. Manșon de metal montat între două piese; bucșă. ♦ Căptușeală de fontă din interiorul unui butuc de roată (de car, de camion etc.). 2. Scobitură într-o piesă de lemn în care se îmbucă proeminența altei piese. – Lat. buccela „guriță”.buceá (bucéle), s. f. – 1. Căptușeală metalică în interiorul unui butuc de roată. – 2. Cerc, manșon, inel în general. Var. buccea, boccea, bucșe(a), bocșa, bocie. Lat. bŭccella „guriță” (Candrea-Dens., 190; DAR); cf. it. buccella, prov. bucella „îmbucătură mică”. Rezultatul normal, bucea, pare a fi suferit influența pol. buks(a) „butucul roții” (› rom. bucșe), cf. Cihac, II, 31, și poate a lui boccea. În orice caz, etimonul nu este perfect clar (cf. Graur, BL, V, 90).BUCEÁ, bucele, s. f. 1. Manșon de metal montat între două piese între care există o mișcare relativă, pentru a le proteja de uzură, sau între două piese asamblate rigid, pentru a ușura dezmembrarea. ♦ Manșon de fontă cu care se căptușește pe dinăuntru butucul roții (de car, de camion etc.). 2. Dispozitiv care îmbucă sau prinde o parte a unei unelte. – Lat. buccella „guriță”.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
bucelaserăţi = bu-ce-lá-se-răţibucelaseşi = bu-ce-lá-seşibucelat = bu-ce-látbucelate = bu-ce-lá-tebucelată = bu-ce-lá-tăbucelau = bu-ce-láubucelaşi = bu-ce-láşibucelaţi = bu-ce-láţibucele = bu-cé-lebucelează = bu-ce-leá-zăbucelei = bu-cé-leibucelele = bu-cé-le-lebucelelor = bu-cé-le-lorbucelez = bu-ce-lézbuceleze = bu-ce-lé-zebucelezi = bu-ce-lézibucelând = bu-ce-lấndbucelă = bu-ce-lắbucelăm = bu-ce-lắmbucelări = bu-ce-lắribucelării = bu-ce-lắ-rii
BUCEÁ, bucele, s. f. 1. Manșon de metal montat între două piese; bucșă. ♦ Căptușeală de fontă din interiorul unui butuc de roată (de car, de camion etc.). 2. Scobitură într-o piesă de lemn în care se îmbucă proeminența altei piese. – Lat. buccela „guriță”.
buceá (bucéle), s. f. – 1. Căptușeală metalică în interiorul unui butuc de roată. – 2. Cerc, manșon, inel în general. Var. buccea, boccea, bucșe(a), bocșa, bocie. Lat. bŭccella „guriță” (Candrea-Dens., 190; DAR); cf. it. buccella, prov. bucella „îmbucătură mică”. Rezultatul normal, bucea, pare a fi suferit influența pol. buks(a) „butucul roții” (› rom. bucșe), cf. Cihac, II, 31, și poate a lui boccea. În orice caz, etimonul nu este perfect clar (cf. Graur, BL, V, 90).
BUCEÁ, bucele, s. f. 1. Manșon de metal montat între două piese între care există o mișcare relativă, pentru a le proteja de uzură, sau între două piese asamblate rigid, pentru a ușura dezmembrarea. ♦ Manșon de fontă cu care se căptușește pe dinăuntru butucul roții (de car, de camion etc.). 2. Dispozitiv care îmbucă sau prinde o parte a unei unelte. – Lat. buccella „guriță”.
Cuvinte Vecine:
bucelaserăţi = bu-ce-lá-se-răţi
bucelaseşi = bu-ce-lá-seşi
bucelat = bu-ce-lát
bucelate = bu-ce-lá-te
bucelată = bu-ce-lá-tă
bucelau = bu-ce-láu
bucelaşi = bu-ce-láşi
bucelaţi = bu-ce-láţi
bucele = bu-cé-le
bucelează = bu-ce-leá-ză
bucelei = bu-cé-lei
bucelele = bu-cé-le-le
bucelelor = bu-cé-le-lor
bucelez = bu-ce-léz
buceleze = bu-ce-lé-ze
bucelezi = bu-ce-lézi
bucelând = bu-ce-lấnd
bucelă = bu-ce-lắ
bucelăm = bu-ce-lắm
bucelări = bu-ce-lắri
bucelării = bu-ce-lắ-rii