Despărțirea în silabe a cuvântului "cai":
cai = cai
căi = că • í (verb - infinitiv / verb - perfectul simplu)
căi = căi (substantiv)
Definiții din Dicționarul Explicativ pentru "cai":CAL, cai, s. m. 1. Animal domestic erbivor, cu copita nedespicată, folosit la călărie și la tracțiune (Equus caballus); p. restr. armăsar castrat. Calul de dar nu se caută la dinți (sau în gură) = lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt, fără să se mai țină seama de defecte. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge) cal de poștă = a fi întrebuințat la toate; a alerga mult. Cal de bătaie = a) persoană hărțuită, muncită de toți; b) problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu pe primul plan. A face (sau a ajunge) din cal măgar = a face să ajungă (sau a ajunge) într-o situație mai rea de cum a fost. A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) = a-și închipui (sau a spune) lucruri imposibile, de necrezut. La Paștele cailor = niciodată. O alergătură (sau o fugă) de cal = o distanță (destul de) mică. Calul dracului = femeie bătrână și rea; vrăjitoare. ◊ Compus: cal-putere = unitate de măsură pentru putere, egală cu 75 de kilogrammetri-forță pe secundă, folosită pentru a exprima puterea unui motor. 2. Nume dat unor aparate sau piese asemănătoare cu un cal (1); a) aparat de gimnastică; b) piesă la jocul de șah de forma unui cap de cal (1). 3. Compuse: (Entom.) calul-dracului (sau calul-popii, cal-turtit, cal-de-apă) = libelulă; (Iht.) cal-de-mare = mic pește marin cu capul asemănător cu cel al calului; căluț de mare, hipocamp (2) (Hippocampus hippocampus). – Lat. caballus.CĂÍ, căiesc, vb. IV. Refl. A-i părea cuiva rău, a regreta, a recunoaște că a greșit. ♦ Tranz. (Rar) A compătimi pe cineva; a căina. – Din sl. kajati sen.» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Cuvinte Vecine:
cahulencei = ca-hu-lén-ceicahulencele = ca-hu-lén-ce-lecahulencelor = ca-hu-lén-ce-lorcahulene = ca-hu-lé-necahulenei = ca-hu-lé-neicahulenele = ca-hu-lé-ne-lecahulenelor = ca-hu-lé-ne-lorcahuleni = ca-hu-lénicahulenii = ca-hu-lé-niicahulenilor = ca-hu-lé-ni-lorcai = caicai-putere = cai-pu-té-recaia = ca-iácaiac = ca-iáccaiace = ca-iá-cecaiacele = ca-iá-ce-lecaiacelor = ca-iá-ce-lorcaiacist = ca-ia-cístcaiacista = ca-ia-cís-tacaiaciste = ca-ia-cís-tecaiacistei = ca-ia-cís-tei
CAL, cai, s. m. 1. Animal domestic erbivor, cu copita nedespicată, folosit la călărie și la tracțiune (Equus caballus); p. restr. armăsar castrat. Calul de dar nu se caută la dinți (sau în gură) = lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt, fără să se mai țină seama de defecte. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge) cal de poștă = a fi întrebuințat la toate; a alerga mult. Cal de bătaie = a) persoană hărțuită, muncită de toți; b) problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu pe primul plan. A face (sau a ajunge) din cal măgar = a face să ajungă (sau a ajunge) într-o situație mai rea de cum a fost. A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) = a-și închipui (sau a spune) lucruri imposibile, de necrezut. La Paștele cailor = niciodată. O alergătură (sau o fugă) de cal = o distanță (destul de) mică. Calul dracului = femeie bătrână și rea; vrăjitoare. ◊ Compus: cal-putere = unitate de măsură pentru putere, egală cu 75 de kilogrammetri-forță pe secundă, folosită pentru a exprima puterea unui motor. 2. Nume dat unor aparate sau piese asemănătoare cu un cal (1); a) aparat de gimnastică; b) piesă la jocul de șah de forma unui cap de cal (1). 3. Compuse: (Entom.) calul-dracului (sau calul-popii, cal-turtit, cal-de-apă) = libelulă; (Iht.) cal-de-mare = mic pește marin cu capul asemănător cu cel al calului; căluț de mare, hipocamp (2) (Hippocampus hippocampus). – Lat. caballus.
CĂÍ, căiesc, vb. IV. Refl. A-i părea cuiva rău, a regreta, a recunoaște că a greșit. ♦ Tranz. (Rar) A compătimi pe cineva; a căina. – Din sl. kajati sen.
Cuvinte Vecine:
cahulencei = ca-hu-lén-cei
cahulencele = ca-hu-lén-ce-le
cahulencelor = ca-hu-lén-ce-lor
cahulene = ca-hu-lé-ne
cahulenei = ca-hu-lé-nei
cahulenele = ca-hu-lé-ne-le
cahulenelor = ca-hu-lé-ne-lor
cahuleni = ca-hu-léni
cahulenii = ca-hu-lé-nii
cahulenilor = ca-hu-lé-ni-lor
cai = cai
cai-putere = cai-pu-té-re
caia = ca-iá
caiac = ca-iác
caiace = ca-iá-ce
caiacele = ca-iá-ce-le
caiacelor = ca-iá-ce-lor
caiacist = ca-ia-císt
caiacista = ca-ia-cís-ta
caiaciste = ca-ia-cís-te
caiacistei = ca-ia-cís-tei